Revin cu un subiect despre care am mai scris în trecut, însă pentru că observ atât de multă lume în jurul meu cum tot „ARE” tot felul de boli, m-am gândit să abordez din nou subiectul limbajului din perspectiva atașamentului față de boli și suferințe.

Sper să vă fie de folos și să vă ajute să transformați modul în care gândiți, vă exprimați, vă comportați și, în cele din urmă, creați.

Așadar, de ce este important limbajul?

Ce sunt cuvintele? În fond, cuvintele sunt niște etichete, sau, altfel spus, niște convenții pe care oamenii le-au stabilit pentru a comunica între ei, după ce au ieșit din planul de conștiință al comunicării telepatice.

Prin urmare, limbajul este un instrument de comunicare. Ceea ce însă nu suntem învățați, deși ar trebui să se întâmple încă din primii ani de viață, este că acest instrument este un puternic instrument de creație.

Gândiți-vă unde au fost toate lucrurile care vă înconjoară? V-ați dat seama? ...Ele au fost mai întâi și mai întâi în gândul unui om. Și acel gând s-a manifestat și a devenit realitate.

Așa se întâmplă cu toate gândurile noastre, cu cât ele sunt alimentate mai mult, adică sunt mai prezente în mintea noastră, cu atât capătă mai multă putere și densitate, ajungând într-un final să se materializeze și să capete o formă.

Atenția este energie. Acolo unde ne îndreptăm atenția direcționăm energia și forța noastră creatoare. Iar gândurile, adică toate cuvintele și felul în care le folosim, sunt materia primă din care se nasc propriile noastre creații, pe care le experimentăm în acest plan tridimensional, pe care mulți îl numesc Realitate. Realitatea este însă departe de a fi doar ceea ce noi percepem prin cele 6 simțuri pământești, extrem de limitate.

Iată deci, că ceea ce gândim, cuvintele pe care le folosim în capul nostru sunt de fapt baza de la care pornim în manifestarea propriilor realități.

Și atunci, de ce nu am vrea să folosim acest instrument atât de puternic într-un mod productiv, care să ne creeze mai multe resurse, mai multe oportunități, o situație de viață bună, sănătate, prosperitate? De ce nu am vrea să utilizăm acest instrument cu conștiență și prezență, direcționând în mod voit energia creatoare?

Cred că răspunsul cel mai simplu este pentru că nu ne învață nimeni și pentru că nici nu se dorește să devenim conștienți de acest lucru.

Cu toții rulăm zilnic zeci de mii de gânduri ce izvorăsc din neconștient, fiind conștienți de o mică fracțiune din ele și nimeni nu poate răspunde la întrebarea „Care o să îți fie următorul gând?”. Iar pe cerul minții multor oameni toate aceste gânduri sunt ca norii negrii dinaintea unei furtuni, sau chiar furtuni în toată regula. Cu cât frica în care acel om trăiește este mai mare, cu atât mai înnorat și mai întunecat este și cerul minții. Iar norii aceia sunt cuvinte, cuvinte care sunt agregate în propoziții, în fraze ce se derulează permanent pe cerul minții noastre.

Cuvintele sunt în același timp și un puternic instrument de programare a neconștientului. Ceea ce auzim în mod repetat, chiar și dacă ceea ce „auzim” este ceea ce ne spunem noi înșine și vocea este doar în capul nostru, ajungem să credem, să integrăm ca și valori, credințe, iar noi ne manifestăm din toate credințele și valorile noastre.

Iată deci, de ce este atât de neconstructiv să ne referim la situațiile de viață prin care trecem și pe care dorim să le rezolvăm folosind cuvântul de atașament „AM”.

De câte ori v-ați surprins spunând „Am o ...boală.”? Sau „Am probleme cu banii.”? Sau „Am probleme în relație.”?

Unde le aveți? Pe ce raft le țineți? Le aveți in bibliotecă, în buzunare, în geantă? Unde le aveți pe toate acestea? ...În neconștient le aveți, adică exact în acea parte a minții care deține control în 90% din timpul în care suntem treji, de unde izvorăsc gândurile (cuvintele ce le auzim în mintea noastră) care sunt creatoare.

Cum credeți că poate cineva să atragă sănătate, vitalitate, abundență, prosperitate, când cuvintele care îi rulează pe cerul minții sunt mereu „Am o boală...” / „Am probleme...”/ „Am dificultăți...”, etc.?

Uneori sunt uimită să constat cât de atașați sunt unii oamenii de bolile și suferințele lor și cum se exprimă în raport cu ele...

„O am și mă descurc cu ea...” – Unde o ai? Cum o ai? Nu vrei mai bine să scapi de ea?

„Mi-e dată și o duc...” – De cine ți-e dată? Cum o duci, în spate? În brațe?

„Am diagnosticul de ...” – Unde îl ai? Pe raft acasă pe o bucată de hârtie...Dar îl ai undeva în corp?

„De când am boala ...” – Și cât vrei să o mai ții?

”Are o răceală...” – Unde o are, în ce parte a corpului? E mică, e mare? Ce formă are? Ce culoare are?

Atunci când ne exprimăm astfel fie că este în scris, fie că este în vorbirea orală, atunci în mod automat și gândurile sunt de aceiași natură...Aceleași gânduri rulează pe cerul minții și îl întunecă tot mai mult și mai mult.

Și dacă acestea sunt exprimările și deci gândurile, cum poate atunci persoana să creeze o realitate în care este sănătoasă, când ea la nivel neconștient este atașată de boala ei, de suferința ei, iar atenția, energia ei creatoare, este direcționată spre boală și suferință?

Neconștientul nu va vrea niciodată să ne ia ceva ce ne aparține și de care suntem atașați, așa că procesul de vindecare va fi ori îngreunat, ori de-a dreptul blocat.

Intervine apoi și aspectul câștigurilor neconștiente pe care unii oamenii le au în urma bolilor, suferințelor prin care trec. Nu vi s-a întâmplat să cunoașteți oameni care să vorbească atât de mult de bolile și de suferințele lor, sau unii care chiar „se laudă” cu ele?....

„...ce ai tu e nimic, eu am ceva și mai și...”

Oamenii care au astfel de câștiguri neconștiente (atenție, îngrijire, acceptare, ect.) se vor referi în mod special la bolile și suferințele lor ca la ceva ce le aparține.

Vă întrebați oare cum ar fi ca pe cerul minții noastre să treacă gândurile ca niște norișori albi și pufoși, care să lase cerul senin și liber în urma lor? Cum ar fi să le vedem de sus, din poziția de observator, fără să le mai dăm greutate, fără să ne mai atașam de ele?

Putem începe această călătorie învățând să fim atenți la cuvintele pe care le gândim, pe care le rostim, pe care le scriem și din care, în cele din urmă, ne manifestăm.

Poate fi o provocare la început, însă cu cât practicăm mai mult această stare de observare, cu cât observăm mai mult unde ne sunt atașamentele și ne eliberăm de ele, înlocuind tiparele verbale vechi și nefolositoare cu unele noi utile, cu atât vom putea crea mai multe resurse, mai multe oportunități, abundență, prosperitate și vitalitate.

Și cum am putea să ne referim la situațiile prin care trecem folosind o exprimare care să susțină vindecarea?

Răspunsul este foarte simplu....în loc de „am” folosiți „experimentez”, în loc de „boală/durere” numiți simptomele – presiune, tensiune, arsură, furnicătură, amorțeală, etc., feriți-vă din a numi organele din corp și vorbiți întotdeauna la trecut de situațiile pe care doriți să le rezolvați în viața voastră.

Astfel, rupeți atașamentele și îi transmiteți neconștientului un mesaj clar și precis legat de ce vă doriți să rezolve.

Amintiți-vă că starea de boala este doar o percepție. Puteți alege „să fiți” bolnavi sau puteți alege „să experimentați niște simptome” care știți că vor trece. Este doar în puterea voastră.

Peace of the I

🙏❤️

Importanța limbajului -Atașamentul de boli și suferințe