95 views
În urmă cu ceva vreme v-am semnalat că în China se testează un yuan digital. De asemenea, Rusia are de multă vreme un asemenea proiect. Și mai sunt câteva țări care lucrează la proiecte similare. Privind de la distanță nu putem spune nici că-i bine și nici că-i rău. Doar că diavolul stă în detalii. Cum bine remarcasem în urma unei întâlniri de la Davos, interesul statelor este acela de a-și digitaliza monedele. Mai ales că , find prezentată la Davos, chestiunea a devenit publică! Primii pași oricum fuseseră făcuți prin intermediul forțării plăților electronice, dar era puțin probabil să nu se încearcă să se meargă mai departe. Banul electronic are prostul „obicei” de a dezvălui celui care ți-l procesează detalii despre tine pe care nimeni altcineva n-ar trebui să le știe. Un exemplu: dacă merg și cumpăr pâine dintr-un anume loc, e fix treaba mea și a celui de la care cumpăr pâine. Nu trebuie să știe banca mea, spre exemplu, că în fiecare dimineață la ora opt merg zece kilometri ca să cumpăr o pâine și că, după aceea, mă opresc să-mi beau cafeaua la o terasă. V-am dat un exemplu banal, dar probabil înțelegeți că prin digitalizarea monedei se ajunge la cunoașterea unor chestiuni intime, care n-au ce căuta la o terță parte. Este evident că, în toată tevatura cu monedele digitale trebuia să intervină și SUA. Doar hegemonul, prin intermediul unui acoperit al CIA, a creat ceea ce cunoaștem azi sub numele de „fenomenul crypto”. Acum americanii au criticat inițiativa chinezilor deoarece criptomoneda lor nu respectă valorile SUA precum „confidențialitatea și libertatea comerțului și a cuvântului”(Jerome Powell). Până acum doar îl suspectam pe Powell de prostie. După declarația asta deja oricine își dă seama că e un idiot retardat. Să trecem însă mai departe întrucât vom vedea cum absolut toată „controversa” este strict praf în ochi. O criptomonedă n-are cum să asigure confidențialitatea întrucât altfel nu mai e credibilă. Are nevoie de un registru public al tranzacțiilor(„public ledger”), cel care asigură consistența și încrederea rețelei. Mai mult, altfel nu pot fi confirmate tranzacțiile. Chiar dacă în acest registru public ești înregistrat într-o formă anonimă - ca ID(cheie publică în termeni de specialitate) - ești perfect identificabil: angajatorul care-ți plătește salariul știe „ID”-ul tău, altfel n-ar avea cum să-ți dea banii, statul căruia îi plătești impozitele, de asemenea te identifică prin același mecanism s.a.m.d. Din momentul în care cineva știe cine se ascunde în spatele unei adrese, vede absolut toate tranzacțiile pe care acea persoană le face. Imaginați-vă cât de simplu este pentru stat - care oricum, prin mecanismul de acordare a adresei știe cine se ascunde în spatele fiecărui ID - să vă urmărească fluxurile financiare. Mă rog, cei care au cât de cât habar despre modalitatea actuală de lucru ȘTIU că deja statul cunoaște fiecare tranzacție pe care-o faci prin cont. Spre exemplu, în România, Finanțele primesc zilnic de la bănci situațiile mișcărilor prin conturile tuturor persoanelor fizice și juridice. Unora nu le spun o noutate, dar sunt foarte mulți care habar n-au că un funcționar din Ministerul de Finanțe le-ar putea spune cât se poate de limpede câți bani au în fiecare cont. Partea frumoasă abia acum vine. Chinezii au introdus în criptomoneda lor un mecanism prin intermediul căruia se poate seta o dată de expirare a banilor. Cu alte cuvinte, dacă nu-i folosești până la o anumită dată, expiră. Se șterg! Interesant, nu? La fel de interesant e că, în proiectele lansate de americani, „facilitatea” de expirare a banului există. Practic i-au copiat pe chinezi. Și iată cum, în timp ce vorbesc despre libertate, nu fac altceva decât să o încalce la nivel grosolan. Oricum și până acum statul și de mafia bancară, îți păpau banii prin intermediul inflației. Date fiind problemele sistemului, adversarul cel mai mare a devenit nu traficantul de arme sau droguri, ci omul simplu care-și pune de-o parte un bănuț pentru zilele negre. Nu vorbesc doar despre faptul că, dacă vând un bun tangibil trebuie să primesc ceva la fel de tangibil la schimb. Acum e vorba de ceva mai mult: statul va fi capabil să facă „mini-stabilizări” de câte ori va avea chef. Și asta indiferent dacă e un stat care respectă sau care nu respectă „valorile” clamate de SUA. Concluzia e una cât se poate de simplă: în timp ce șmecherii se bat la suprafață, în subteran sunt parte a aceluiași joc murdar. Iar victime cad tot oamenii simpli. Simt că vor fi mulți care mă vor întreba ce e de făcut? Le voi răspunde cu o întrebare: ce procent din tranzacțiile pe care le faceți sunt cu numerar și ce procent cu card? În condițiile în care ai depășit 30% faci deja parte dintre cei are pun umărul la edificarea noului sistem financiar global. Și te vei descurca de minune în Noua Lume!
thumb_up13thumb_downchat_bubble

More from Dan Diaconu

Când vorbesc despre picajul Occidentului lumea mă caracterizează ca pro-rus, pro-chinez sau mai știu eu ce altă aberație. Pe vreme comuniștilor, dacă aveai curajul să arăți cu degetul unde sunt problemele, automat erai caracterizat ca element deviaționist sau, dacă insistai, erai făcut direct spion. Cu consecințele de rigoare. Tot specific societății comuniste aflate în declin era și propaganda. Azi e greu să înțelegi cum funcționa propaganda oficială. Pe vremea aceea absolut toată media aparținea organelor de conducere ale statului. Nici musca nu scăpa necenzurată. Și asta fie că era vorba de un ziar național, local sau chiar de o fițuică anonimă făcută de vreun propagandist de întreprindere și multiplicată „la xerox” într-un cerc restrâns. Presiunea propagandistică și cenzura erau atât de mari încât nu lăsau loc niciunei opinii contrare. Cu toate acestea, se dezvoltau fenomene paradoxale care duceau la apariția așa-zișilor „dizidenți din întâmplare”. Mai venea câte unul și-ți șoptea: „Ai citit cartea lui X? Ia vezi ce zice la pagina 47!”. Nu vă gândiți că era cine știe ce dezvăluire. Scăpa câte-o sintagmă și, dacă treaba devenea „virală”, cenzura o considera periculoasă și întreg lotul de cărți dispărea din librării. Așa a fost făcută „dizidentă din întâmplare” Ana Blandiana(fosta cântătoare a „vibratoarelor de pe Argeș”) căreia, într-o carte banală pentru copii, i-au scăpat câteva versuri care păreau a avea ceva asemănare cu „tovarășul”. V-am (re)adus în atenție puțin din „aroma” vremurilor trecute pentru a putea înțelege mai bine elementele care apar la declinul regimurilor. Pentru un trăitor în Estul Europei anilor 80 era limpede că totul se afla într-o fundătură. Întreaga industrie scârțâia, nimănui nu-i mai păsa de nimic, totul era înțepenit. Obsedantă însă era lipsa speranței. Cu toată că toți cădeau de acord că „nu mai merge nimic”, nimeni nu vedea vreo ieșire. În mare, cam asta se întâmplă acum. Cenzura e în floare. A ajuns atât de aberantă încât poți deveni „dizident din întâmplare” oricând. Chiar am citit o postare a unui blogger în care te învăța cum să nu fii blocat pe Facebook. Spunea el că dacă te pune aghiuță să bagi un proverb de genul „Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard” ți-o iei deoarece cuvântul „cioară” poate semnifica și altceva - dorea să spună el, abținându-se, țigan sau negru. Nu-i hazliu? În „societatea capitalistă multilateral dezvoltată” s-au găsit cenzori chiar mai proști decât ăia de pe vremea lu' nea Nicu. Nu-s oameni, sunt algoritmi. Presiunea propagandistică este atât de mare încât - ca și atunci - orice chestie care iese din placa stricată a propagandei este eliminată rapid. Se mai întâmplă însă să mai scape câte ceva. Și-atunci când scapă, chiar și când e o gogoașă, devine virală. Sunt rime ale istoriei. Mă uitam la un fenomen. Vorbeam cu un cunoscut despre Stația Spațială Internațională. Întâmplător omul a lucrat prin proximitatea Agenției Spațiale Europene, astfel încât știe bine ce vorbește. Îmi spunea că acolo e un dezastru întrucât sunt extrem de multe disfuncționalități și accidente. Că apar pierderi de aer, că instrumentele se cam strică și că este posibil ca, din cauza problemelor din ce în ce mai mari, să fie abandonată înainte de 2030. Ați auzit de chestiile acestea până acum? Rușii au anunțat că o abandonează din 2025 și că, dacă obțin bani de la Putin, vor construi singuri una. Dacă nu - aici e partea interesantă - intenționează să se alieze cu chinezii. Oups, bag mâna-n foc că încă n-ați auzit: China tocmai ce și-a lansat propria stație spațială. Mă rog, e vorba de primul element, anume capsula centrală. Au făcut-o singuri singurei după ce au părăsit ISS. Indiferent de situație, în 2030 ISS trebuie abandonată. Probabil, asemeni stației MIR, va fi prăbușită controlat pe Pământ. Ați auzit de vreun proiect alternativ al Occidentului? Nu. SUA vorbește despre flote spațiale, cucerirea lui Marte, dar nu mai e capabilă să trimită un coteț plutitor pe orbită. De fapt n-a fost capabilă niciodată. La fel stau lucrurile în toate domeniile. Actualele „glorii militare” ale SUA sunt niște fiare ruginite și energofage care din ce în ce mai greu își mai au rostul pe câmpurile de luptă. Navele cu greu mai plutesc, avioanele sunt scumpe și proste, iar rachetele sunt aceleași care în anii 80 erau considerate „de top”. Nu-s vreun cârcotaș, dar lucrurile se văd limpede. Și, peste toate, avem prostirea excesivă a oamenilor. Întreg Occidentul e compus din proști plenari: de la bază până la vârf. Chiar și marii sforari sunt niște imbecili fără margini pe care-i ajută doar faptul că rămân în umbră. Dacă ar apărea în lumina reflectoarelor ar reși să fie mai penibili chiar decât „Prins Pol”. Marile universități sunt acum în Asia. E o chestiune care nu poate fi ignorată. Occidentul de azi e absolut similar Chinei Revoluției Culturale: își dărâmă statuile, caute să îngroape istoria și să clădească o societate pură pornind de la zero. E posibil? Istoria ne-a demonstrat până acum că nu. Orb să fii să nu vezi ceea ce ți se arată în fața ochilor. Și partea proastă abia acum începe: răul cel mai mare nu e acela că Occidentul arată cum arată. Răul cel mai mare este că Rusia și China au ajuns modele. Gândiți-vă bine la asta întrucât eu deja am coșmaruri gândindu-mă că un 1989 ne va arunca în implementarea unui model chinezesc de societate!
Povestea de azi e o ciorbă reîncălzită care-și are originile prin anul 2011. De fapt chiar de mai devreme, însă atunci începe să se manifeste la vedere. Și, cu toate că am avut de-a face cu „evenimente grandioase” n-ați avut habar de ele. Media are grijă însă ca acum, la mai bine de unsprezece ani de la debut, să vi le prezinte ca pe niște fapte revelatoare. Ar trebui, după umila mea părere, să vă puneți insistent întrebarea de ce n-ați avut habar de nimic până acum? Asta în primul rând. Apoi vă puteți preocupa de restul chichițelor întrucât, cum bine se știe, la fotbal, politică și servicii secrete se pricepe toată lumea. Să începem, așadar. 12 noiembrie 2011. Așa începe povestea, undeva lângă Lovni Dol. Liniștea micuței și banalei localități bulgărești a fost tulburată de o explozie extraordinar de violentă. Lumea își amintea că pe vremuri fusese o facilitate dezafectată a armatei care acum era inclusă tot într-un sistem complex de securitate. Insiderii știau că e vorba de un depozit de armament care-a făcut „bum” la momentul potrivit. Și iată-ne ajunși în centrul unei operațiuni care-l aduce în scenă pe un misterios producător și comerciant bulgar de arme: Emilian Gebrev. Cu toate că - cel puțin până de curând - n-ați auzit mai nimic despre misteriosul bulgar, el e unul dintre cei mai interesanți și importanți producători de arme din zona noastră. Specializarea sa e una cât se poate de nișată: muniție modernă pentru armele din epoca sovietică. Dacă ai muniție corespunzătoare, chiar și cu armele vechi poți face minuni. Mai e o particularitate de care trebuie să țineți cont: în lume sunt doar doi astfel de producători: unul e controlat de ruși, celălalt de Gebrev. Înțelegeți așadar de ce e important bulgarul. Întâmplător sau nu, depozitul lui Gebrev ia foc, dar explozia violentă nu ucide pe nimeni. S-a spus că munițiile respective trebuiau să ia drumul Georgiei. Nimeni nu știe care-i adevărul, dar e clar că dacă faci un produs el trebuie să ajungă până la urmă la cineva. Pe 12 octombrie 2014, bulgarul aterizează de urgență la Moscova. Soția sa suferea de cancer în stadiu avansat și-și făcea tratamentul acolo. Ar trebui totuși să rețineți elementul acesta cât se poate de dubios. Dintre toate clinicile din lume unde se tratează cancerul, tu, ca principal producător NECONTROLAT DE RUȘI al unor muniții pentru arme sovietice, alegi să-ți tratezi soția la ... Moscova. Interesant! Câteva zile mai târziu, o nouă explozie grandioasă are loc în Cehia, mai precis într-o facilitate din munții Vrbetice. Facilitatea aparținea grupului IMEX. Acest grup vânduse către EMCO - firma lui Gebrev - mai mult armament pe care bulgarul nu-l ridicase. Înr-o scrisoare din 3 octombrie 2014(vezi foto stânga), Petr Bernatik, CEO al Imex, îi cerea permisiunea bulgarului să vândă muniția pe care o are în custodie către „niște clienți”. În principal era vorba de muniție calibrul 120 mm și 152 mm. Gebrev îi răspunde lacunar - explicabil, date fiind problemele de sănătate ale soției bulgarulu i - pe 7 octombrie spunându-i că banii vor fi virați la timp, așa cum se întâmplase și până atunci, că nu are niciun interes să vândă muniția nimănui și, mai mult, îl avertizează pe ceh că IMEX nu are dreptul să vândă muniția care e depozitată la ei(vezi foto dreapta). După toată această conversație, depozitul de la Vrbetice sare în aer și serviciile cehești de informații se inflamează. În ciuda inflamării, o lună mai târziu, are loc un al doilea „bum” tot la Vrbetice. Ceea ce ar trebui să ne întrebăm, dincolo de „traseele agenților GRU” descrise cu lux de amănunte de către „dezvăluitorii de azi” ar fi câteva chestiuni critice. Știm că încă din aprilie 2014 începuse conflictul din Donbas. Era luna octombrie și cehii găsiseră niște clienți. De partea cealaltă bulgarul - proprietarul mărfii - îi informează că stocurile sunt ale lui și că n-are intenția să le vândă. Oare cine erau acei misterioși cumpărători? Hai că nu-i greu! Și, mai mult, dacă în ciuda opoziției bulgarului decizi să-i vinzi stocul și după aceea să arunci în aer depozitul, cine va mai constata ce-a fost acolo? Așa-i că nu v-ați întrebat asta? Rețineți elementul pentru că e abia începutul. Așa cum veți vedea, mizeria e mult mai mare și începe să pută. Pe 28 aprilie 2015, Gebrev, fiul său și directorul de producție al EMCO sunt otrăviți. Se presupune că un agent nociv pe bază de fosfor ar fi fost pus pe mânerele mașinilor lui Gebrev și pe cea a managerului de producție al EMCO. Fiul lui Gebrev s-a infectat accidental deoarece a atins mașina tatălui său cu câteva minute înainte ca acesta să ajungă acolo. Vinovat pentru otrăvire este scos un agent GRU pe numele său Denis Sergeev care, alături de alți doi colegi, l-ar fi urmărit pe bulgar(nare minune că nu ne-au dat și cartea lui de identitate!). În mod cu totul excepțional, bulgarii otrăviți scapă. Și-aici din nou e ceva care pute. Nu înțeleg cum de au ajuns atât de proști agenții GRU încât nu mai pot omorî oamenii pe care pun ochii. Câte exemple de otrăviri ați avut în ultima perioadă? Nu-i oare ciudat că rușii sunt atât de proști încât nu reușesc să-și omoare țintele? Iar Novochiok-ul ăsta pare un fel de jucărie, prea scapă toți! Mai mult, agenții GRU văd c-au ajuns atât de proști încât se cazează la hoteluri de lux cerând în mod special camere cu vedere la garajul viitoarei victime. Măi să fie! Urmează două explozii la facilități aparținând producătorului bulgar BMZ-Sopot. În una dintre ele, undeva lângă Ivanovo, se afla depozitate, din nou, arme ale EMCO. Iar e o coincidență ciudată întrucât de fiecare dată sar în aer doar depozite care NU APARȚIN EMCO, dar care au armament produs de EMCO!!! Pe 31 mai 2015, are loc un incendiu la Sofia, în clădirea fostului Institut pentru Tehnologii Speciale. Obiectivul nu mai avea importanță strategică, doar că acolo se aflau probe referitoare la ... exploziile anterioare de la facilitățile BMZ-Sopot! Interesant nu? Am pus în context informațiile pentru a vă putea face singuri judecata. Ceea ce constat este că, pe de o parte, serviciile de securitate ale statelor europene sunt făcute franjuri de către agenții GRU care aruncă în aer și incendiază după cum le vor mușchii, dar, pe de altă parte, și agenții ăia ai rușilor sunt proști de cad în gropi întrucât nu-s capabili nici măcar să omoare cum trebuie. Vedeți, în momentul în care mi se pun filme cu atâția proști, ceva începe să-mi scârțâie. Mai ales că toate treburile petrecute au fost niște confruntări dintre securiști de diverse culori, bine ascunse de ochii publicului. În timpul primului primei explozii din Bulgaria mă aflam la Veliko Târnovo. Am văzut un breaking news uriaș la televizor și l-am întrebat pe bulgarul de la recepție ce se întâmplă: „E o explozie mare undeva aproape, dar n-au imagini. Nu se știe de la ce e”. Atmosfera media era ca pe la noi, cu fătuci excitate s.a.m.d. care tocmai prinseseră breaking news-ul și profitau, luau telefoane, băgau baliverne etc. Pe seară, când m-am întors, l-am întrebat pe bulgar dacă s-a mai petrecut ceva. Mi-a spus doar că n-au mai dat nicio informație. Sunt totuși chestii vechi. De ce-au explodat tocmai acum? Răspunsul vine din Cehia unde avem un conflict deschis între Senat și Președinție. Președintele Senatului, Milos Vystrcil, îl acuză pe președintele Zeman de înaltă trădare întrucât ar fi divulgat secrete de stat. Care-s totuși acele secrete? Zeman a declarat într-un interviu că, potrivit rapoartelor înaintate de către serviciile secrete, teza implicării agenților GRU în exploziile din munții Vrbetice nu se susține. Asta, într-adevăr, a fost ca o lovitură în moalele capului, mai ales că, în ciuda inflamării securiștilor cehi, o a doua explozie s-a petrecut tot în aceeași zonă. Ori cineva e foarte prost ori asistăm la un joc sub steag fals. Ciudat de tot, nu-i așa! Dar treaba nu se oprește aici. Pe 24 aprilie anul curent, Emilian Gebrev recunoaște cotidianului New York Times că a dat arme Ucrainei în faza activă a conflictului - cu toate că mailurile sale oficiale îl contrazic - și că a fost otrăvit DE TREI ORI de către ruși cu Novichok. Întâmplător, de aproximativ doi ani SUA a început să „investească” în producția bulgară de arme - conform unui tratat bilateral cu cântec - iar Gebrev este anchetat în Bulgaria pentru ... corupție. Să vă mai spun că tratatul de colaborare vorbește și despre lupta comună împotriva corupției? Nu vă mai spun pentru că mai am ceva și mai interesant, adică o chestie murdară murdară de tot: Die Welt a dezvăluit că-n depozitele cehești se aflau depozitate, între altele, mine antipersonal. Ce-au căutat ele acolo, în timpul conflictului din Donbas, în condițiile în care aceste arme sunt INTERZISE de convențiile internaționale în vigoare? Asta-i o întrebare de KO! Desigur, Ministerul Ceh al Apărării a respins pe 26 aprilie rapoartele respective fără a oferi alte explicații. Vă las singuri să trageți concluziile. Un singur lucru vă mai spun: dacă începe războiul cu Rusia, nu sforarii vor popula tranșeele. Asta e garantat!

More from Dan Diaconu

Când vorbesc despre picajul Occidentului lumea mă caracterizează ca pro-rus, pro-chinez sau mai știu eu ce altă aberație. Pe vreme comuniștilor, dacă aveai curajul să arăți cu degetul unde sunt problemele, automat erai caracterizat ca element deviaționist sau, dacă insistai, erai făcut direct spion. Cu consecințele de rigoare. Tot specific societății comuniste aflate în declin era și propaganda. Azi e greu să înțelegi cum funcționa propaganda oficială. Pe vremea aceea absolut toată media aparținea organelor de conducere ale statului. Nici musca nu scăpa necenzurată. Și asta fie că era vorba de un ziar național, local sau chiar de o fițuică anonimă făcută de vreun propagandist de întreprindere și multiplicată „la xerox” într-un cerc restrâns. Presiunea propagandistică și cenzura erau atât de mari încât nu lăsau loc niciunei opinii contrare. Cu toate acestea, se dezvoltau fenomene paradoxale care duceau la apariția așa-zișilor „dizidenți din întâmplare”. Mai venea câte unul și-ți șoptea: „Ai citit cartea lui X? Ia vezi ce zice la pagina 47!”. Nu vă gândiți că era cine știe ce dezvăluire. Scăpa câte-o sintagmă și, dacă treaba devenea „virală”, cenzura o considera periculoasă și întreg lotul de cărți dispărea din librării. Așa a fost făcută „dizidentă din întâmplare” Ana Blandiana(fosta cântătoare a „vibratoarelor de pe Argeș”) căreia, într-o carte banală pentru copii, i-au scăpat câteva versuri care păreau a avea ceva asemănare cu „tovarășul”. V-am (re)adus în atenție puțin din „aroma” vremurilor trecute pentru a putea înțelege mai bine elementele care apar la declinul regimurilor. Pentru un trăitor în Estul Europei anilor 80 era limpede că totul se afla într-o fundătură. Întreaga industrie scârțâia, nimănui nu-i mai păsa de nimic, totul era înțepenit. Obsedantă însă era lipsa speranței. Cu toată că toți cădeau de acord că „nu mai merge nimic”, nimeni nu vedea vreo ieșire. În mare, cam asta se întâmplă acum. Cenzura e în floare. A ajuns atât de aberantă încât poți deveni „dizident din întâmplare” oricând. Chiar am citit o postare a unui blogger în care te învăța cum să nu fii blocat pe Facebook. Spunea el că dacă te pune aghiuță să bagi un proverb de genul „Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard” ți-o iei deoarece cuvântul „cioară” poate semnifica și altceva - dorea să spună el, abținându-se, țigan sau negru. Nu-i hazliu? În „societatea capitalistă multilateral dezvoltată” s-au găsit cenzori chiar mai proști decât ăia de pe vremea lu' nea Nicu. Nu-s oameni, sunt algoritmi. Presiunea propagandistică este atât de mare încât - ca și atunci - orice chestie care iese din placa stricată a propagandei este eliminată rapid. Se mai întâmplă însă să mai scape câte ceva. Și-atunci când scapă, chiar și când e o gogoașă, devine virală. Sunt rime ale istoriei. Mă uitam la un fenomen. Vorbeam cu un cunoscut despre Stația Spațială Internațională. Întâmplător omul a lucrat prin proximitatea Agenției Spațiale Europene, astfel încât știe bine ce vorbește. Îmi spunea că acolo e un dezastru întrucât sunt extrem de multe disfuncționalități și accidente. Că apar pierderi de aer, că instrumentele se cam strică și că este posibil ca, din cauza problemelor din ce în ce mai mari, să fie abandonată înainte de 2030. Ați auzit de chestiile acestea până acum? Rușii au anunțat că o abandonează din 2025 și că, dacă obțin bani de la Putin, vor construi singuri una. Dacă nu - aici e partea interesantă - intenționează să se alieze cu chinezii. Oups, bag mâna-n foc că încă n-ați auzit: China tocmai ce și-a lansat propria stație spațială. Mă rog, e vorba de primul element, anume capsula centrală. Au făcut-o singuri singurei după ce au părăsit ISS. Indiferent de situație, în 2030 ISS trebuie abandonată. Probabil, asemeni stației MIR, va fi prăbușită controlat pe Pământ. Ați auzit de vreun proiect alternativ al Occidentului? Nu. SUA vorbește despre flote spațiale, cucerirea lui Marte, dar nu mai e capabilă să trimită un coteț plutitor pe orbită. De fapt n-a fost capabilă niciodată. La fel stau lucrurile în toate domeniile. Actualele „glorii militare” ale SUA sunt niște fiare ruginite și energofage care din ce în ce mai greu își mai au rostul pe câmpurile de luptă. Navele cu greu mai plutesc, avioanele sunt scumpe și proste, iar rachetele sunt aceleași care în anii 80 erau considerate „de top”. Nu-s vreun cârcotaș, dar lucrurile se văd limpede. Și, peste toate, avem prostirea excesivă a oamenilor. Întreg Occidentul e compus din proști plenari: de la bază până la vârf. Chiar și marii sforari sunt niște imbecili fără margini pe care-i ajută doar faptul că rămân în umbră. Dacă ar apărea în lumina reflectoarelor ar reși să fie mai penibili chiar decât „Prins Pol”. Marile universități sunt acum în Asia. E o chestiune care nu poate fi ignorată. Occidentul de azi e absolut similar Chinei Revoluției Culturale: își dărâmă statuile, caute să îngroape istoria și să clădească o societate pură pornind de la zero. E posibil? Istoria ne-a demonstrat până acum că nu. Orb să fii să nu vezi ceea ce ți se arată în fața ochilor. Și partea proastă abia acum începe: răul cel mai mare nu e acela că Occidentul arată cum arată. Răul cel mai mare este că Rusia și China au ajuns modele. Gândiți-vă bine la asta întrucât eu deja am coșmaruri gândindu-mă că un 1989 ne va arunca în implementarea unui model chinezesc de societate!
Povestea de azi e o ciorbă reîncălzită care-și are originile prin anul 2011. De fapt chiar de mai devreme, însă atunci începe să se manifeste la vedere. Și, cu toate că am avut de-a face cu „evenimente grandioase” n-ați avut habar de ele. Media are grijă însă ca acum, la mai bine de unsprezece ani de la debut, să vi le prezinte ca pe niște fapte revelatoare. Ar trebui, după umila mea părere, să vă puneți insistent întrebarea de ce n-ați avut habar de nimic până acum? Asta în primul rând. Apoi vă puteți preocupa de restul chichițelor întrucât, cum bine se știe, la fotbal, politică și servicii secrete se pricepe toată lumea. Să începem, așadar. 12 noiembrie 2011. Așa începe povestea, undeva lângă Lovni Dol. Liniștea micuței și banalei localități bulgărești a fost tulburată de o explozie extraordinar de violentă. Lumea își amintea că pe vremuri fusese o facilitate dezafectată a armatei care acum era inclusă tot într-un sistem complex de securitate. Insiderii știau că e vorba de un depozit de armament care-a făcut „bum” la momentul potrivit. Și iată-ne ajunși în centrul unei operațiuni care-l aduce în scenă pe un misterios producător și comerciant bulgar de arme: Emilian Gebrev. Cu toate că - cel puțin până de curând - n-ați auzit mai nimic despre misteriosul bulgar, el e unul dintre cei mai interesanți și importanți producători de arme din zona noastră. Specializarea sa e una cât se poate de nișată: muniție modernă pentru armele din epoca sovietică. Dacă ai muniție corespunzătoare, chiar și cu armele vechi poți face minuni. Mai e o particularitate de care trebuie să țineți cont: în lume sunt doar doi astfel de producători: unul e controlat de ruși, celălalt de Gebrev. Înțelegeți așadar de ce e important bulgarul. Întâmplător sau nu, depozitul lui Gebrev ia foc, dar explozia violentă nu ucide pe nimeni. S-a spus că munițiile respective trebuiau să ia drumul Georgiei. Nimeni nu știe care-i adevărul, dar e clar că dacă faci un produs el trebuie să ajungă până la urmă la cineva. Pe 12 octombrie 2014, bulgarul aterizează de urgență la Moscova. Soția sa suferea de cancer în stadiu avansat și-și făcea tratamentul acolo. Ar trebui totuși să rețineți elementul acesta cât se poate de dubios. Dintre toate clinicile din lume unde se tratează cancerul, tu, ca principal producător NECONTROLAT DE RUȘI al unor muniții pentru arme sovietice, alegi să-ți tratezi soția la ... Moscova. Interesant! Câteva zile mai târziu, o nouă explozie grandioasă are loc în Cehia, mai precis într-o facilitate din munții Vrbetice. Facilitatea aparținea grupului IMEX. Acest grup vânduse către EMCO - firma lui Gebrev - mai mult armament pe care bulgarul nu-l ridicase. Înr-o scrisoare din 3 octombrie 2014(vezi foto stânga), Petr Bernatik, CEO al Imex, îi cerea permisiunea bulgarului să vândă muniția pe care o are în custodie către „niște clienți”. În principal era vorba de muniție calibrul 120 mm și 152 mm. Gebrev îi răspunde lacunar - explicabil, date fiind problemele de sănătate ale soției bulgarulu i - pe 7 octombrie spunându-i că banii vor fi virați la timp, așa cum se întâmplase și până atunci, că nu are niciun interes să vândă muniția nimănui și, mai mult, îl avertizează pe ceh că IMEX nu are dreptul să vândă muniția care e depozitată la ei(vezi foto dreapta). După toată această conversație, depozitul de la Vrbetice sare în aer și serviciile cehești de informații se inflamează. În ciuda inflamării, o lună mai târziu, are loc un al doilea „bum” tot la Vrbetice. Ceea ce ar trebui să ne întrebăm, dincolo de „traseele agenților GRU” descrise cu lux de amănunte de către „dezvăluitorii de azi” ar fi câteva chestiuni critice. Știm că încă din aprilie 2014 începuse conflictul din Donbas. Era luna octombrie și cehii găsiseră niște clienți. De partea cealaltă bulgarul - proprietarul mărfii - îi informează că stocurile sunt ale lui și că n-are intenția să le vândă. Oare cine erau acei misterioși cumpărători? Hai că nu-i greu! Și, mai mult, dacă în ciuda opoziției bulgarului decizi să-i vinzi stocul și după aceea să arunci în aer depozitul, cine va mai constata ce-a fost acolo? Așa-i că nu v-ați întrebat asta? Rețineți elementul pentru că e abia începutul. Așa cum veți vedea, mizeria e mult mai mare și începe să pută. Pe 28 aprilie 2015, Gebrev, fiul său și directorul de producție al EMCO sunt otrăviți. Se presupune că un agent nociv pe bază de fosfor ar fi fost pus pe mânerele mașinilor lui Gebrev și pe cea a managerului de producție al EMCO. Fiul lui Gebrev s-a infectat accidental deoarece a atins mașina tatălui său cu câteva minute înainte ca acesta să ajungă acolo. Vinovat pentru otrăvire este scos un agent GRU pe numele său Denis Sergeev care, alături de alți doi colegi, l-ar fi urmărit pe bulgar(nare minune că nu ne-au dat și cartea lui de identitate!). În mod cu totul excepțional, bulgarii otrăviți scapă. Și-aici din nou e ceva care pute. Nu înțeleg cum de au ajuns atât de proști agenții GRU încât nu mai pot omorî oamenii pe care pun ochii. Câte exemple de otrăviri ați avut în ultima perioadă? Nu-i oare ciudat că rușii sunt atât de proști încât nu reușesc să-și omoare țintele? Iar Novochiok-ul ăsta pare un fel de jucărie, prea scapă toți! Mai mult, agenții GRU văd c-au ajuns atât de proști încât se cazează la hoteluri de lux cerând în mod special camere cu vedere la garajul viitoarei victime. Măi să fie! Urmează două explozii la facilități aparținând producătorului bulgar BMZ-Sopot. În una dintre ele, undeva lângă Ivanovo, se afla depozitate, din nou, arme ale EMCO. Iar e o coincidență ciudată întrucât de fiecare dată sar în aer doar depozite care NU APARȚIN EMCO, dar care au armament produs de EMCO!!! Pe 31 mai 2015, are loc un incendiu la Sofia, în clădirea fostului Institut pentru Tehnologii Speciale. Obiectivul nu mai avea importanță strategică, doar că acolo se aflau probe referitoare la ... exploziile anterioare de la facilitățile BMZ-Sopot! Interesant nu? Am pus în context informațiile pentru a vă putea face singuri judecata. Ceea ce constat este că, pe de o parte, serviciile de securitate ale statelor europene sunt făcute franjuri de către agenții GRU care aruncă în aer și incendiază după cum le vor mușchii, dar, pe de altă parte, și agenții ăia ai rușilor sunt proști de cad în gropi întrucât nu-s capabili nici măcar să omoare cum trebuie. Vedeți, în momentul în care mi se pun filme cu atâția proști, ceva începe să-mi scârțâie. Mai ales că toate treburile petrecute au fost niște confruntări dintre securiști de diverse culori, bine ascunse de ochii publicului. În timpul primului primei explozii din Bulgaria mă aflam la Veliko Târnovo. Am văzut un breaking news uriaș la televizor și l-am întrebat pe bulgarul de la recepție ce se întâmplă: „E o explozie mare undeva aproape, dar n-au imagini. Nu se știe de la ce e”. Atmosfera media era ca pe la noi, cu fătuci excitate s.a.m.d. care tocmai prinseseră breaking news-ul și profitau, luau telefoane, băgau baliverne etc. Pe seară, când m-am întors, l-am întrebat pe bulgar dacă s-a mai petrecut ceva. Mi-a spus doar că n-au mai dat nicio informație. Sunt totuși chestii vechi. De ce-au explodat tocmai acum? Răspunsul vine din Cehia unde avem un conflict deschis între Senat și Președinție. Președintele Senatului, Milos Vystrcil, îl acuză pe președintele Zeman de înaltă trădare întrucât ar fi divulgat secrete de stat. Care-s totuși acele secrete? Zeman a declarat într-un interviu că, potrivit rapoartelor înaintate de către serviciile secrete, teza implicării agenților GRU în exploziile din munții Vrbetice nu se susține. Asta, într-adevăr, a fost ca o lovitură în moalele capului, mai ales că, în ciuda inflamării securiștilor cehi, o a doua explozie s-a petrecut tot în aceeași zonă. Ori cineva e foarte prost ori asistăm la un joc sub steag fals. Ciudat de tot, nu-i așa! Dar treaba nu se oprește aici. Pe 24 aprilie anul curent, Emilian Gebrev recunoaște cotidianului New York Times că a dat arme Ucrainei în faza activă a conflictului - cu toate că mailurile sale oficiale îl contrazic - și că a fost otrăvit DE TREI ORI de către ruși cu Novichok. Întâmplător, de aproximativ doi ani SUA a început să „investească” în producția bulgară de arme - conform unui tratat bilateral cu cântec - iar Gebrev este anchetat în Bulgaria pentru ... corupție. Să vă mai spun că tratatul de colaborare vorbește și despre lupta comună împotriva corupției? Nu vă mai spun pentru că mai am ceva și mai interesant, adică o chestie murdară murdară de tot: Die Welt a dezvăluit că-n depozitele cehești se aflau depozitate, între altele, mine antipersonal. Ce-au căutat ele acolo, în timpul conflictului din Donbas, în condițiile în care aceste arme sunt INTERZISE de convențiile internaționale în vigoare? Asta-i o întrebare de KO! Desigur, Ministerul Ceh al Apărării a respins pe 26 aprilie rapoartele respective fără a oferi alte explicații. Vă las singuri să trageți concluziile. Un singur lucru vă mai spun: dacă începe războiul cu Rusia, nu sforarii vor popula tranșeele. Asta e garantat!