112 views
De multe ori vă recomand cărți care apar cu greu și pe care le consider esențiale vremurilor în care trăim. O fac din bucuria pe care o am atunci când văd că mai există oameni care împărtășesc și celorlalți descoperirile lor. Este și cazul cărții de azi aparținând Ieromonahului Serafim Rose, tradusă și editată cu pasiune de domnul Ninel Ganea. Despre părintele Serafim Rose se pot povesti foarte multe. Viața sa, dedicată căutării adevărului, este o aventură în sine. S-a născut într-o lume care-și pierdea reperele, în care a primit tot felul de surogate pe post de „experiențe spirituale” și în care îndepărtarea de adevăr, din păcate, devenea „calea succesului”. A rătăcit asemeni multor „colegi de generație” în căutarea „iluminării”, parcurgând un drum sinuos în care s-a împiedicat de numeroase curente ale vremii. A studiat filosofia occidentală până când a înțeles că e un drum înfundat. Pentru a pătrunde tainele Orientului a învățat limba chineză și a tradus vechi texte fundamentale ale înțelepciunii orientale, între care trebuie să menționăm „Tao Te King” al lui Lao Zi. Amintesc toate acestea pentru a se înțelege că, pentru cel care va deveni părintele Serafim Rose, căutarea adevărului a fost o muncă desfășurată asumat, cu implicare și sacrificii. Despre descoperirea ortodoxiei mărturisește într-un mod impresionant: "Când am vizitat o biserică ortodoxa, a fost doar ca să văd o alta tradiție. Însă, când am intrat pentru prima dată în biserică(una rusească, în San Francisco), ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu mai trăisem într-un templu budist sau în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inimă că sunt acasă, că întreaga mea căutare luase sfârsit." Întreg periplul său intelectual ni-l indică pe părintele Serafim Rose ca pe unul care a cunoscut și a înțeles bine ceea ce se petrecea cu lumea noastră, a văzut limpede care-i sensul „căii modificate” pe care suntem împinși să o urmăm. Iată motivul pentru care cartea sa este esențială celor care caută să-și mențină normalitatea. Adevărul este că raportarea noastră față de lumea care, de la o zi la alta este tot mai agresivă, devine din ce în ce mai asemănătoare unei supraviețuiri. Și, așa cum atunci când te trezești izolat într-un mediu ostil ai nevoie de vigilență și de cunoașterea dușmanilor, la fel se petrec lucrurile și în jungla socială a lumii de azi. Din păcate, spre deosebire de sălbăticiunile din natură, care atunci când atacă o fac fățiș, dușmanii lumii de azi îți intră pe sub piele într-o manieră perversă, afișându-se sub formă de prieteni, dar conducându-te spre pierzanie. Mai mult, au „o istorie” în spate prin care își justifică existența. Meritul principal al cărții părintelui Serafim Rose este dat de faptul că reușește să pună cap la cap toate ideile care ne sucesc mințile, prezentându-ne într-o manieră cât se poate de facilă - dar fără urmă de superficialitate - istoria și tâlcul lor. Veți putea înțelege astfel istoria într-un mod mult mai articulat, descifrând toată această spirală a căderii pe care o trăim. „Cursul de supraviețuire ortodoxă” este mai mult decât un îndrumar: este o lumină într-un întuneric din ce în ce mai obsedant. Orice om - nu obligatoriu ortodox - care caută să înțeleagă lumea în care se află, ar trebui să o citească. Astfel, mesajele transmise în spațiul public vor căpăta un alt înțeles. Vă voi da un singur exemplu: apelul lui Kissinger pentru „apărarea ordinii iluministe a lumii”. Citind capitolele dedicate iluminismului, apelul respectiv capătă un alt sens, putând fi înțeles cu adevărat. Mă opresc aici cu prezentarea, chiar dacă am sentimentul că nu am reușit să prezint mare lucru din atât de densa carte aparținând părintelui Serafim Rose. Să trecem acum la chestiile mai pământești, anume modul de unde poate fi achiziționată și prețul său. În mod absolut surprinzător prețul acestei cărți este ... ZERO. Așa cum v-am spus încă de la începutul articolului, responsabil pentru acest dar consistent este domnul Ninel Ganea. Cartea în format electronic este deja disponibilă, iar în format tipărit va apărea după Paști. Cele 1250 de exemplare ale cărții vor fi distribuite gratuit către „parohii, mănăstiri, entuziaști și doritori”. Pentru a obține cartea trebuie doar să mergeți să o ridicați. Pentru mine este ceva extraordinar, care mă lasă efectiv fără cuvinte! V-aș ruga însă să nu ignorați aspectul financiar și să contribuiți cu cât puteți la efortul acesta, donând o sumă de bani în contul domnului Nicolae Ganea, cod IBAN RO17BRDE410SV03769864100, deschis la BRD Sucursala Știrbei. Spor la citit!
thumb_up8thumb_downchat_bubble1

More from Dan Diaconu

A ieșit Plăvanul pe sticlă să atace Rusia. În plin scandal cu costumul de schi primit din banii furați de serviciuri. Ce chestie mișto. Ești prins cu mâța-n sac și ce faci? Te iei de Putin. Și, ca să fie treaba treabă, îl mai bagi și pe Aurescu la atac. Și-i mai pui și p-ăia de la MApN cică să-i școlească „pă rapid” pe politicieni cum să facă dacă-i atacă maica Rusie. Și mai convoci și CSAT-ul! Măi, să fie! În mod normal chestia asta ar fi trebuit să ne stârnească râsul. Orice om dotat cu un minim de inteligență, chiar dacă n-ar avea habar cine-i România și cine-i Rusia s-ar uita cel puțin pe hartă și-ar avea instantaneu concluzia. Ți-ar spune-o în față: „Bă, ești prost? N-ai cum să te bați cu ăia!”. Hai să ne înțelegem: e cineva care crede că dacă am lupta împotriva Rusiei am avea cea mai mic șansă de câștig? În ciuda răspunsului care-i evident pentru cei cu capul pe umeri, există extrem de mulți indivizi care chiar cred că am avea șanse de izbândă. Indivizi cărora unul ca Mîndruță li se pare logic și chiar sunt gata să pună mâna pe AKM ca să lupte cu Rusia. Dacă faci parte dintre aceștia, articolul s-a cam terminat pentru tine. Ceilalți, puteți trece mai departe. Confruntarea cu Rusia nu este tema articolului de față. Am făcut ieri zapping ca să văd ce mai zice presa noastră de fotoliu. Așa cum era de așteptat toată lumea a rostogolit mesajul Plăvanului. Că Rusia, că Șoșoacă, că AUR s.a.m.d. Pot fi de acord cu faptul că, angajat fiind la TV, trebuie să umpli spațiul cu ceva și că trebuie să te bați pe audiențe. Spun asta ca să justific orice fel de subiect ales. Nu-i aici problema. Problema e că sunt mult prea mulți proști. Numai când îl vezi pe Radu Tudor - așa semeț și încrezător - te ofilești instantaneu. Acum sunt oarecum nedrept întrucât Radu Tudor e doar o figură iconică printre prostovani. Problema este că sunt mii de Radu Tudor - cei mai mulți chiar mai proști ca el! - care rostogolesc aberații zi de zi, secundă de secundă. De la fătucile stupide de genul ăleia care-l întreba pe Marian Munteanu dacă a fost în Piața Universității, la boii solemni care rostesc aberație după aberație cu credința că spun adevăruri fundamentale, totul, dar absolut totul e prostie. Mesajul gâlgâit de Plăvan depășește stadiul de simplă prostie. E mai mult de-atât: e o aberație colosală care-ți poate provoca un infarct de la râsul isteric pe care ți-l generează. Cică avem servicii foarte performante și nu așteptăm noi de la alții informații. Măi să fie, aproape că mă gândesc că au reușit să-l facă pe Putin: a picat „pă tehnică”. Nu mai lipsește decât să-i facă un dosar la DNA și atât. Să știți că nu n-ar mira. După ce era cât pe-aci ca Koveși să încerce să-l aducă de urechi pe Blair pentru vina de-a fi participat la un eveniment de-al lui Ponta, zău dacă m-ar mai mira citarea lui Putin la DNA. Mai mult, bag mâna-n foc că s-ar găsi Ceaușești care să-l aștepte cu cătușele zornăind. Vedeți, aici e problema: e mult prea multă prostie. Presimt că mulți mă vor întreba: „ce-i de făcut?”. E o întrebare logică. În ceea ce privește miile de imbecili care bântuie televiziunile sau netul, războiul e simplu de dat: pur și simplu le închizi căile de a ajunge la tine. Dacă nu te mai uiți la TV n-au cum să te mai enerveze Radu Tudor, Măruță, Gherghe sau mai știu eu cine. Chestia pare simplă și ține strict de determinarea proprie. Doar că tembelii care populează instituțiile media ventilează în alte minți simple, iar mesajul lor duhnind de prostie prinde, „are lipici”. Am rămas surprins să constat replici identice - cele mai multe ridicole - pe care mi le spuneau oamenii simpli. De la piață până la birou, în interacțiunile pe care le aveam cu unul sau cu altul, mai primeam câte-o replică în față. Am crezut că e ceva popular, de genul „hep”-ului de când eram copil. Aiurea, erau luate dintr-un serial de comedie de la PRO TV la care cică „se uită toată România”. Am văzut câteva fragmente și m-am înfiorat de prostia care duhnea de-acolo. Nu am putut să înțeleg cum cineva s-ar putea amuza la bancurile acelea de copii retardați! Mai mult, am constatat că unul dintre eroii filmului făcea săli pline în spectacole la care publicul râdea isteric atunci când o făcea pe nevastă-sa proastă. Sau când arunca cu câte-o pornografie ieftină. Așadar, degeaba te izolezi de proștii care emit imbecilitățile întrucât ele tot te ajung. Și te ajung înmiit. Reflexiile lor te lovesc: amplificate și fără milă. De ce, e simplu: pentru că prostia își găsește cutia de rezonanță în creierele celor mulți. Aici e problema. Iată-te în mijlocul unui haos generalizat. Și-aici, îți spun cât se poate de sincer că ești dezarmat: e ca și cum ai fi un fir de praf pe-o prelată care vibrează într-un anumit ritm. Absolut toate firele de lângă tine vibrează în ritmul prelatei pentru că acela e ritmul dominant. Ce mai poți face în condițiile date? Din fericire nu suntem fire de praf și avem rațiune. Ce poți face? Simplu: singurul lucru pentru care ai fost creat, anume să te menții viu. A fi viu înseamnă a gândi cu propriu-ți cap, a-ți face singur judecățile și a te îngrijora atunci când ajungi prea rapid la o „rezolvare”. Asta pentru că știi că nimic nu-i cert sau limpede pe lumea asta și, mai mult, pentru că știi că adevărul e în altă parte, că el transcende lumea aceasta. Ce-i de făcut? Să te ridici deasupra minților simple, să te înalți și să-i cauți pe ceilalți ca tine. Și, cel mai important, să nu te demobilizezi atunci când constați că mințile multora dintre cei aflați în proximitatea ta nu vibrează la ceea ce spui. N-au cum să facă asta, mințile lor sunt mult prea rudimentare. Așadar bucură-te că faci parte dintr-o minoritate și înțelege că lumea e a proștilor. Nu poți schimba asta. Într-adevăr, ești o țintă pentru ei. Mai mult, trebuie să fii conștient că ticăloșia lor e infinită, astfel încât ești fragil în fața lor. Nu te lupta cu ei pentru că de cele mai multe ori n-ai nicio șansă. Te vor copleși atunci când își vor pune ticăloșia la bătaie. Ce-i de făcut? Trăiește-ți viața și izolează-te cât mai mult de ei. Nu intra în contact decât pentru lucruri clare și simple, pe care le înțeleg. „Dă-mi o pâine, ține cinci lei pe ea!”. Atât. Sunt chestii pe care le înțeleg și vorbindu-le la nivelul lor de înțelegere - fără paradoxuri sau dileme - le vei câștiga respectul. N-ai de ce să te confrunți cu ei. Dacă ești în costum, te-ai lua la trântă cu unul plin de noroi? Dacă l-ai vedea venind hotărât spre tine te-ai împinge în el sau te-ai da la o parte? La fel e și cu proștii: lasă-i să meargă în direcția lor. Știu, te agresează, dar e mult mai bine așa: dă-te din calea lor și nu căuta să-i distrugi! Se vor distruge singuri. Și, cel mai important lucru, nu-i mai urî. Se urăsc singuri mult mai rău decât îi urăști tu! Cam atât pentru azi. Știu că multora dintre cei care-au ajuns până aici nu le-am spus mare lucru. Dar, cel puțin le-am confirmat ceea ce știau. Nu sunteți singuri, asta e important! Căutați-i pe ceilalți ca voi și veți fi fericiți.
Dacă mai țineți minte, cu ceva vreme în urmă a fost un scandal de delapidare de la serviciul secret al armatei. Mai precis e vorba de 180 000 dolari care ar fi fost sustrași de locțiitorul directorului DGIA. Teoretic e vorba de o găinărie măruntă. La data descoperirii s-a făcut ceva caz pe marginea ei, dar, treptat, s-a lăsat liniștea. Am putea crede că toată „liniștirea apelor” este un efect al haosului mediei noastre. Lucrul dezvăluit de jurnalistul Silviu Sergiu are însă un efect de duș rece, făcându-ne să ne reamintim că absolut nimic nu este întâmplător, nici măcar tăcerea. Pe scurt, în conformitate cu declarația dată procurorilor de generalul Iulian Gheorghe - cel acuzat de sustragerea de fonduri - se deduce că respectiva sustragere este un mizilic și că era vorba de un mod de operare al respectivei direcții. Chestia cu adevărat explozivă este că, între altele, din banii respectivi ar fi fost cumpărat un costum de schi cu care a fost fotografiat Plăvanul. Este vorba despre costumul negru-roșu al cărui cost e de aproximativ 1000EUR, pe care Plăvanul l-a îmbrăcat pe 30 ianuarie, atunci când a făcut și-o sesiune foto. Cum ar veni, pentru 0.5% din delapidare e vinovat și Plăvanul. Dar asta, așa cum ne-am obișnuit, nu-i nicio problemă. Totul e să nu depășească 5%! Parc așa s-a statutat de la Ciorduța. Fără doar și poate, informația dată de generalul DGIA pare o cioacă. Un costum de schi n-ar fi mare lucru. Însă mă întreb sincer de ce ar fi luat Plăvanul un costum de schi aiurea. Fostul președinte Constantinescu, atunci când a fost întrebat de unde își achiziționa hainele pe perioada cât a fost președinte, a spus că exista un serviciu care-i aducea contra cost hainele dorite. Posibil să fi fost vorba de prețuri cu adaos comercial mic, dar ceea ce trebuie reținut este că acele haine costau. Și se plăteau bani pe ele, exact ca la magazin. Nu contează că, în loc de 2000-3000 de euro pe un costum mai dichisit, plăteai 500-700 EUR. Esența e că dădeai banul pe ele. Adică nu-ți veneau gratis. OK și-atunci de ce Plăvanul a luat costumul de schi de la securiștii militari? Declarația băiatului ăluia nu e întâmplătoare, mai ales în condițiile în care un costum de schi e un rahat. Însă e vorba de un rahat deoarece e doar o fărâmă din partea vizibilă a aisbergului. Plăvanul, în timpul mandatului de președinte, și-a mai luat o casă în Sibiu. Asta la modul oficial. Dosarul cu casa obținută prin fals s-a „rezolvat” printr-o potlogărie juridică, doamna Carmen scăpând fără probleme. De asemenea, cei peste trei sute de mii de euro pe care Plăvanul îi datorează statului n-au fost plătiți pentru a se ajunge la prescripție fiscală. Iată câteva elemente care vă arată cât se poate de clar că avem de-a face cu un șmenar mărunt cățărat în fruntea statului. Privind prin această perspectivă, devine extrem de credibilă afirmația generalului militar în legătură cu acel costum de schi. Și modul în care informația ajunge în presă este unul menit a ne pune întrebări: fără doar și poate, întreaga declarație și dezvăluirea transmit un semnal Plăvanului. „Ăsta e doar începutul” - pare a-i spune generalul delapidator, cerând imperativ punerea batistei pe țambal. Ceea ce devine din ce în ce mai clar e faptul că gașca din fruntea țării a început să se preteze inclusiv la potlogării mărunte. Să primești un costum de schi arată că deja nu te mai interesează. Dar șosete, chiloți, chestii de genul ăsta o fi primit? Dar geaca aia roșie cu care a mers să protesteze pentru „justițe”? Aia o fi primit-o tot așa, de la vreun buget „dă informatori”? Dincolo de situația penibil-hazlie, cazul e unul școală care ne arată cât de jos s-a ajuns. Corupția e atât de mare încât se fură ca-n codru. De fapt fură fără să mai conștientizeze că fură deoarece „suma nu-i atât de mare”. Priviți în față: asta e țara în care trăim! P.S. Aveți în imaginea atașată header-ul articolului din Evenimentul Zilei de la data cu pricina. Mă și întreb de unde erau detaliile acelea legate de marcă și preț. Poate că-s unii mai atenți la detalii. Eu unul, incapabil fiind să identific hainele după poză, mă gândesc că nimic nu-i întâmplător pe lumea asta.
Așa cum bine știți, economia e la pământ. Nu pandemia e de vină ci, în primul rând, amatorismul echipei aflate la conducerea țării. Cîțu a îndatorat țara mai mult decât cuplul tragicomic băsescu-boc. Problema e că Cîțu(sic!) n-are nici cea mai mică intenție de a se opri din aventura sa tembelă. Și, mai mult, e împins în față de superiorii săi: atât cei interni cât, mai ales, cei externi. Recent, Ministerul Apărării Naționale a anunțat cu triumfalism că au fost aprobate noi achiziții de echipament militar. Dacă vă întrebați cine a aprobat, aveți răspunsul în comunicat: comisiile reunite din Senat și Camera Deputaților. I-aș întreba pe bravii deputați și senatori care fac parte din respectivele comisii cu ce se vor plăti fiarele vechi pe care au decis că le putem cumpăra? Au ei „sursa de finanțare” care se cere de fiecare dată când sunt aduse în discuție pensiile sau alocațiile? Au ei habar ce echipamente va cumpăra din nou zevzecul de Ciucă? Face cineva vreun audit la Ministerul Apărării? Nu de alta, dar pe măsură ce armata noastră e mai proastă, costurile pe care le cere sunt din ce în ce mai nesimțite. N-am înțeles niciodată ce caută armata noastră în Afganistan, Irak, Kosovo s.a.m.d. Și, de asemenea, n-am înțeles niciodată cum e treaba cu avioanele ălea care nu pot decola iarna. Oare pe frig s-or fi suspendat incidentele armate și noi n-am aflat încă? Dar să lăsăm întrebările de-o parte pentru a vă spune ce mi-a șoptit o păsărică. Dacă mai țineți minte, americanii au transportat pe-aici niște vechituri de tancuri Abrams M1. Sunt proiectate prin anii 70 și de folosit s-au mai folosit împotriva săracilor din Irak pe vremea în care propaganda spuneau că ăia au bombe nucleare. Bieții de ei, mai aveau puțin și luptau cu arcul! Mă rog, cert e că tancurile ălea au ajuns la noi. Chipurile ar fi necesare trupelor staționate aici. Dar cum tot sunt aici, ce și-a zis americanul: n-ar fi mai bine să le cumpere proștii de români, să le întrețină ei și să se spele cu ele pe cap? Cam despre asta este vorba în unul dintre programele de înarmare. Iar comisiile noastre istețe au aprobat nu mai puțin de ZECE asemenea programe. De unde bani, băi boilor, că voi vreți și pensii și salarii și să fiți lăsați să cumpărați toți caii verzi de pe pereți! Asta îmi aduce aminte de o poveste din anii 80. Rușii au cerut statelor membre ale Tratatului de la Varșovia să-și upgradeze sistemele antiaeriene. Iar pentru asta au recomandat construcția unor unități noi, ultrasecrete. Ei cică veneau cu echipamentul de ultimă oră care n-ar fi lăsat nici musca să treacă. Echipament coordonat de ultimele generații de calculatoare militare rusești. S-a băgat și nea Nicu pentru că unde-i ordin nu te joci. Au construit facilități după specificațiile rușilor care, imediat după aceea au adus tehnica de ultim răgnet: miște cutii în care nici naiba nu știa ce se află. Într-adevăr, totul părea nou, în monitoarele de control apăreau zeci de noi informații și parametri specifici. Ce mai, răgnetul tratatului. S-au jucat pe el, au făcut testele, totul a mers. O singură chestie au ignorat prostovanii din armată: rușii erau rămași în urmă rău de tot în domeniul tehnicii de calcul. De la Brejnev și urmașii săi mai retardați gen Cernenko se moștenise „protestul împotriva calculatorului” deoarece unealta tindea să elimine clasa muncitoare de la ciocan. Și fără clasă muncitoare - așa cum le rămăsese de la Lenin - nu mai putea exista partid comunist. Vă dați seama ce îngrijorare bășiseră creierașele lor incapabile... Asta a făcut ca rușii, în domeniu de tehnică de calcul, să rămână în urmă. Degeaba au încercat ei prin anii 80 să acopere golul întrucât nu cunoșteau mai deloc teritoriul. Surpriza majoră se spune că a venit de la unitatea anti-KGB care a descoperit întâmplător că întreaga achiziție de așa-zisă tehnică de vârf era un hoax. Rușii de fapt livraseră aceleași calculatoare învechite, schimbând doar softul de comandă. În fapt nu era niciun upgrade, ci doar o modalitate de tras niște bani de la vasali. În dulcele stil clasic s-a pus batista pe țambal ca să nu afle tovarășu'. Și, exact ca-n snoava care spune că bărbatul e ultimul care află că nevasta îl înșală cu tot satul, nea Nicu a aflat și el, dar în cel mai prost moment: înaintea întâlnirii cu Gorbaciov. Spre deosebire de ruși care cel puțin se mai prefăceau că inovează, americanii, așa mai de la țară cum sunt ei, ne-o pun pe bot direct: luați avioane rable, sistem anti aerian de acum trei sute de ani și, ca să vă completați taraba, mai băgați și tancuri victorioase din anii 70. Totul pe bani gheață. Ca să nu mai avem ce comenta. Și, în mod evident, totul se face la adăpostul pandemiei. Că așa e-n sportul ăsta: proștii la coteț și șmecherii la bani. Dacă mă gândesc la istorie, n-am cum să nu-mi aduc aminte de Ciuma lui Caragea. Din toată nebunia aia - care s-a desfășurat aproape la fel de absurd ca asta de acum, cu diferența că ciuma chiar era ucigașă - ne-au rămas amintirile care, dacă sunt citite, par scrise ieri. N-ai cum să nu vezi cum totul pare copiat cu ceea ce se întâmplă în prezent. Dacă veți avea curiozitatea să citiți veți afla cum, în urma ciumei, n-au fost decât doi câștigători: turcii - care și-au încasat tributul și Caragea care, atunci când a văzut că se îngroașă treaba, a șters-o în Italia unde a dus o viață de nabab din banii furați din biata Țără Românească. Asemeni lui Caragea, Iohannis păstorește propria-i ciumă din care scoate bani cu toptanul. Și, la fel ca grecoteiul nemernic, și el și-a pregătit exilul. Mulți cred că averea Plăvanului se limitează la cele șase case din Sibiu(să nu-mi spuneți că n-ați aflat încă de „completarea” casei lipsă!). Nu, dragii mei, gurile păcătoase mai vorbesc de două proprietăți luate prin interpuși: una la Miami - despre care s-a vorbit încă de când a fost ales și încă una la München despre care nu vorbește nimeni. Dar trebuia una și-n Germănica deoarece sângele apă nu se face. Iar noi, acum ca și atunci, rămânem ca proștii: și *** și cu banii luați.

More from Dan Diaconu

A ieșit Plăvanul pe sticlă să atace Rusia. În plin scandal cu costumul de schi primit din banii furați de serviciuri. Ce chestie mișto. Ești prins cu mâța-n sac și ce faci? Te iei de Putin. Și, ca să fie treaba treabă, îl mai bagi și pe Aurescu la atac. Și-i mai pui și p-ăia de la MApN cică să-i școlească „pă rapid” pe politicieni cum să facă dacă-i atacă maica Rusie. Și mai convoci și CSAT-ul! Măi, să fie! În mod normal chestia asta ar fi trebuit să ne stârnească râsul. Orice om dotat cu un minim de inteligență, chiar dacă n-ar avea habar cine-i România și cine-i Rusia s-ar uita cel puțin pe hartă și-ar avea instantaneu concluzia. Ți-ar spune-o în față: „Bă, ești prost? N-ai cum să te bați cu ăia!”. Hai să ne înțelegem: e cineva care crede că dacă am lupta împotriva Rusiei am avea cea mai mic șansă de câștig? În ciuda răspunsului care-i evident pentru cei cu capul pe umeri, există extrem de mulți indivizi care chiar cred că am avea șanse de izbândă. Indivizi cărora unul ca Mîndruță li se pare logic și chiar sunt gata să pună mâna pe AKM ca să lupte cu Rusia. Dacă faci parte dintre aceștia, articolul s-a cam terminat pentru tine. Ceilalți, puteți trece mai departe. Confruntarea cu Rusia nu este tema articolului de față. Am făcut ieri zapping ca să văd ce mai zice presa noastră de fotoliu. Așa cum era de așteptat toată lumea a rostogolit mesajul Plăvanului. Că Rusia, că Șoșoacă, că AUR s.a.m.d. Pot fi de acord cu faptul că, angajat fiind la TV, trebuie să umpli spațiul cu ceva și că trebuie să te bați pe audiențe. Spun asta ca să justific orice fel de subiect ales. Nu-i aici problema. Problema e că sunt mult prea mulți proști. Numai când îl vezi pe Radu Tudor - așa semeț și încrezător - te ofilești instantaneu. Acum sunt oarecum nedrept întrucât Radu Tudor e doar o figură iconică printre prostovani. Problema este că sunt mii de Radu Tudor - cei mai mulți chiar mai proști ca el! - care rostogolesc aberații zi de zi, secundă de secundă. De la fătucile stupide de genul ăleia care-l întreba pe Marian Munteanu dacă a fost în Piața Universității, la boii solemni care rostesc aberație după aberație cu credința că spun adevăruri fundamentale, totul, dar absolut totul e prostie. Mesajul gâlgâit de Plăvan depășește stadiul de simplă prostie. E mai mult de-atât: e o aberație colosală care-ți poate provoca un infarct de la râsul isteric pe care ți-l generează. Cică avem servicii foarte performante și nu așteptăm noi de la alții informații. Măi să fie, aproape că mă gândesc că au reușit să-l facă pe Putin: a picat „pă tehnică”. Nu mai lipsește decât să-i facă un dosar la DNA și atât. Să știți că nu n-ar mira. După ce era cât pe-aci ca Koveși să încerce să-l aducă de urechi pe Blair pentru vina de-a fi participat la un eveniment de-al lui Ponta, zău dacă m-ar mai mira citarea lui Putin la DNA. Mai mult, bag mâna-n foc că s-ar găsi Ceaușești care să-l aștepte cu cătușele zornăind. Vedeți, aici e problema: e mult prea multă prostie. Presimt că mulți mă vor întreba: „ce-i de făcut?”. E o întrebare logică. În ceea ce privește miile de imbecili care bântuie televiziunile sau netul, războiul e simplu de dat: pur și simplu le închizi căile de a ajunge la tine. Dacă nu te mai uiți la TV n-au cum să te mai enerveze Radu Tudor, Măruță, Gherghe sau mai știu eu cine. Chestia pare simplă și ține strict de determinarea proprie. Doar că tembelii care populează instituțiile media ventilează în alte minți simple, iar mesajul lor duhnind de prostie prinde, „are lipici”. Am rămas surprins să constat replici identice - cele mai multe ridicole - pe care mi le spuneau oamenii simpli. De la piață până la birou, în interacțiunile pe care le aveam cu unul sau cu altul, mai primeam câte-o replică în față. Am crezut că e ceva popular, de genul „hep”-ului de când eram copil. Aiurea, erau luate dintr-un serial de comedie de la PRO TV la care cică „se uită toată România”. Am văzut câteva fragmente și m-am înfiorat de prostia care duhnea de-acolo. Nu am putut să înțeleg cum cineva s-ar putea amuza la bancurile acelea de copii retardați! Mai mult, am constatat că unul dintre eroii filmului făcea săli pline în spectacole la care publicul râdea isteric atunci când o făcea pe nevastă-sa proastă. Sau când arunca cu câte-o pornografie ieftină. Așadar, degeaba te izolezi de proștii care emit imbecilitățile întrucât ele tot te ajung. Și te ajung înmiit. Reflexiile lor te lovesc: amplificate și fără milă. De ce, e simplu: pentru că prostia își găsește cutia de rezonanță în creierele celor mulți. Aici e problema. Iată-te în mijlocul unui haos generalizat. Și-aici, îți spun cât se poate de sincer că ești dezarmat: e ca și cum ai fi un fir de praf pe-o prelată care vibrează într-un anumit ritm. Absolut toate firele de lângă tine vibrează în ritmul prelatei pentru că acela e ritmul dominant. Ce mai poți face în condițiile date? Din fericire nu suntem fire de praf și avem rațiune. Ce poți face? Simplu: singurul lucru pentru care ai fost creat, anume să te menții viu. A fi viu înseamnă a gândi cu propriu-ți cap, a-ți face singur judecățile și a te îngrijora atunci când ajungi prea rapid la o „rezolvare”. Asta pentru că știi că nimic nu-i cert sau limpede pe lumea asta și, mai mult, pentru că știi că adevărul e în altă parte, că el transcende lumea aceasta. Ce-i de făcut? Să te ridici deasupra minților simple, să te înalți și să-i cauți pe ceilalți ca tine. Și, cel mai important, să nu te demobilizezi atunci când constați că mințile multora dintre cei aflați în proximitatea ta nu vibrează la ceea ce spui. N-au cum să facă asta, mințile lor sunt mult prea rudimentare. Așadar bucură-te că faci parte dintr-o minoritate și înțelege că lumea e a proștilor. Nu poți schimba asta. Într-adevăr, ești o țintă pentru ei. Mai mult, trebuie să fii conștient că ticăloșia lor e infinită, astfel încât ești fragil în fața lor. Nu te lupta cu ei pentru că de cele mai multe ori n-ai nicio șansă. Te vor copleși atunci când își vor pune ticăloșia la bătaie. Ce-i de făcut? Trăiește-ți viața și izolează-te cât mai mult de ei. Nu intra în contact decât pentru lucruri clare și simple, pe care le înțeleg. „Dă-mi o pâine, ține cinci lei pe ea!”. Atât. Sunt chestii pe care le înțeleg și vorbindu-le la nivelul lor de înțelegere - fără paradoxuri sau dileme - le vei câștiga respectul. N-ai de ce să te confrunți cu ei. Dacă ești în costum, te-ai lua la trântă cu unul plin de noroi? Dacă l-ai vedea venind hotărât spre tine te-ai împinge în el sau te-ai da la o parte? La fel e și cu proștii: lasă-i să meargă în direcția lor. Știu, te agresează, dar e mult mai bine așa: dă-te din calea lor și nu căuta să-i distrugi! Se vor distruge singuri. Și, cel mai important lucru, nu-i mai urî. Se urăsc singuri mult mai rău decât îi urăști tu! Cam atât pentru azi. Știu că multora dintre cei care-au ajuns până aici nu le-am spus mare lucru. Dar, cel puțin le-am confirmat ceea ce știau. Nu sunteți singuri, asta e important! Căutați-i pe ceilalți ca voi și veți fi fericiți.
Dacă mai țineți minte, cu ceva vreme în urmă a fost un scandal de delapidare de la serviciul secret al armatei. Mai precis e vorba de 180 000 dolari care ar fi fost sustrași de locțiitorul directorului DGIA. Teoretic e vorba de o găinărie măruntă. La data descoperirii s-a făcut ceva caz pe marginea ei, dar, treptat, s-a lăsat liniștea. Am putea crede că toată „liniștirea apelor” este un efect al haosului mediei noastre. Lucrul dezvăluit de jurnalistul Silviu Sergiu are însă un efect de duș rece, făcându-ne să ne reamintim că absolut nimic nu este întâmplător, nici măcar tăcerea. Pe scurt, în conformitate cu declarația dată procurorilor de generalul Iulian Gheorghe - cel acuzat de sustragerea de fonduri - se deduce că respectiva sustragere este un mizilic și că era vorba de un mod de operare al respectivei direcții. Chestia cu adevărat explozivă este că, între altele, din banii respectivi ar fi fost cumpărat un costum de schi cu care a fost fotografiat Plăvanul. Este vorba despre costumul negru-roșu al cărui cost e de aproximativ 1000EUR, pe care Plăvanul l-a îmbrăcat pe 30 ianuarie, atunci când a făcut și-o sesiune foto. Cum ar veni, pentru 0.5% din delapidare e vinovat și Plăvanul. Dar asta, așa cum ne-am obișnuit, nu-i nicio problemă. Totul e să nu depășească 5%! Parc așa s-a statutat de la Ciorduța. Fără doar și poate, informația dată de generalul DGIA pare o cioacă. Un costum de schi n-ar fi mare lucru. Însă mă întreb sincer de ce ar fi luat Plăvanul un costum de schi aiurea. Fostul președinte Constantinescu, atunci când a fost întrebat de unde își achiziționa hainele pe perioada cât a fost președinte, a spus că exista un serviciu care-i aducea contra cost hainele dorite. Posibil să fi fost vorba de prețuri cu adaos comercial mic, dar ceea ce trebuie reținut este că acele haine costau. Și se plăteau bani pe ele, exact ca la magazin. Nu contează că, în loc de 2000-3000 de euro pe un costum mai dichisit, plăteai 500-700 EUR. Esența e că dădeai banul pe ele. Adică nu-ți veneau gratis. OK și-atunci de ce Plăvanul a luat costumul de schi de la securiștii militari? Declarația băiatului ăluia nu e întâmplătoare, mai ales în condițiile în care un costum de schi e un rahat. Însă e vorba de un rahat deoarece e doar o fărâmă din partea vizibilă a aisbergului. Plăvanul, în timpul mandatului de președinte, și-a mai luat o casă în Sibiu. Asta la modul oficial. Dosarul cu casa obținută prin fals s-a „rezolvat” printr-o potlogărie juridică, doamna Carmen scăpând fără probleme. De asemenea, cei peste trei sute de mii de euro pe care Plăvanul îi datorează statului n-au fost plătiți pentru a se ajunge la prescripție fiscală. Iată câteva elemente care vă arată cât se poate de clar că avem de-a face cu un șmenar mărunt cățărat în fruntea statului. Privind prin această perspectivă, devine extrem de credibilă afirmația generalului militar în legătură cu acel costum de schi. Și modul în care informația ajunge în presă este unul menit a ne pune întrebări: fără doar și poate, întreaga declarație și dezvăluirea transmit un semnal Plăvanului. „Ăsta e doar începutul” - pare a-i spune generalul delapidator, cerând imperativ punerea batistei pe țambal. Ceea ce devine din ce în ce mai clar e faptul că gașca din fruntea țării a început să se preteze inclusiv la potlogării mărunte. Să primești un costum de schi arată că deja nu te mai interesează. Dar șosete, chiloți, chestii de genul ăsta o fi primit? Dar geaca aia roșie cu care a mers să protesteze pentru „justițe”? Aia o fi primit-o tot așa, de la vreun buget „dă informatori”? Dincolo de situația penibil-hazlie, cazul e unul școală care ne arată cât de jos s-a ajuns. Corupția e atât de mare încât se fură ca-n codru. De fapt fură fără să mai conștientizeze că fură deoarece „suma nu-i atât de mare”. Priviți în față: asta e țara în care trăim! P.S. Aveți în imaginea atașată header-ul articolului din Evenimentul Zilei de la data cu pricina. Mă și întreb de unde erau detaliile acelea legate de marcă și preț. Poate că-s unii mai atenți la detalii. Eu unul, incapabil fiind să identific hainele după poză, mă gândesc că nimic nu-i întâmplător pe lumea asta.
Așa cum bine știți, economia e la pământ. Nu pandemia e de vină ci, în primul rând, amatorismul echipei aflate la conducerea țării. Cîțu a îndatorat țara mai mult decât cuplul tragicomic băsescu-boc. Problema e că Cîțu(sic!) n-are nici cea mai mică intenție de a se opri din aventura sa tembelă. Și, mai mult, e împins în față de superiorii săi: atât cei interni cât, mai ales, cei externi. Recent, Ministerul Apărării Naționale a anunțat cu triumfalism că au fost aprobate noi achiziții de echipament militar. Dacă vă întrebați cine a aprobat, aveți răspunsul în comunicat: comisiile reunite din Senat și Camera Deputaților. I-aș întreba pe bravii deputați și senatori care fac parte din respectivele comisii cu ce se vor plăti fiarele vechi pe care au decis că le putem cumpăra? Au ei „sursa de finanțare” care se cere de fiecare dată când sunt aduse în discuție pensiile sau alocațiile? Au ei habar ce echipamente va cumpăra din nou zevzecul de Ciucă? Face cineva vreun audit la Ministerul Apărării? Nu de alta, dar pe măsură ce armata noastră e mai proastă, costurile pe care le cere sunt din ce în ce mai nesimțite. N-am înțeles niciodată ce caută armata noastră în Afganistan, Irak, Kosovo s.a.m.d. Și, de asemenea, n-am înțeles niciodată cum e treaba cu avioanele ălea care nu pot decola iarna. Oare pe frig s-or fi suspendat incidentele armate și noi n-am aflat încă? Dar să lăsăm întrebările de-o parte pentru a vă spune ce mi-a șoptit o păsărică. Dacă mai țineți minte, americanii au transportat pe-aici niște vechituri de tancuri Abrams M1. Sunt proiectate prin anii 70 și de folosit s-au mai folosit împotriva săracilor din Irak pe vremea în care propaganda spuneau că ăia au bombe nucleare. Bieții de ei, mai aveau puțin și luptau cu arcul! Mă rog, cert e că tancurile ălea au ajuns la noi. Chipurile ar fi necesare trupelor staționate aici. Dar cum tot sunt aici, ce și-a zis americanul: n-ar fi mai bine să le cumpere proștii de români, să le întrețină ei și să se spele cu ele pe cap? Cam despre asta este vorba în unul dintre programele de înarmare. Iar comisiile noastre istețe au aprobat nu mai puțin de ZECE asemenea programe. De unde bani, băi boilor, că voi vreți și pensii și salarii și să fiți lăsați să cumpărați toți caii verzi de pe pereți! Asta îmi aduce aminte de o poveste din anii 80. Rușii au cerut statelor membre ale Tratatului de la Varșovia să-și upgradeze sistemele antiaeriene. Iar pentru asta au recomandat construcția unor unități noi, ultrasecrete. Ei cică veneau cu echipamentul de ultimă oră care n-ar fi lăsat nici musca să treacă. Echipament coordonat de ultimele generații de calculatoare militare rusești. S-a băgat și nea Nicu pentru că unde-i ordin nu te joci. Au construit facilități după specificațiile rușilor care, imediat după aceea au adus tehnica de ultim răgnet: miște cutii în care nici naiba nu știa ce se află. Într-adevăr, totul părea nou, în monitoarele de control apăreau zeci de noi informații și parametri specifici. Ce mai, răgnetul tratatului. S-au jucat pe el, au făcut testele, totul a mers. O singură chestie au ignorat prostovanii din armată: rușii erau rămași în urmă rău de tot în domeniul tehnicii de calcul. De la Brejnev și urmașii săi mai retardați gen Cernenko se moștenise „protestul împotriva calculatorului” deoarece unealta tindea să elimine clasa muncitoare de la ciocan. Și fără clasă muncitoare - așa cum le rămăsese de la Lenin - nu mai putea exista partid comunist. Vă dați seama ce îngrijorare bășiseră creierașele lor incapabile... Asta a făcut ca rușii, în domeniu de tehnică de calcul, să rămână în urmă. Degeaba au încercat ei prin anii 80 să acopere golul întrucât nu cunoșteau mai deloc teritoriul. Surpriza majoră se spune că a venit de la unitatea anti-KGB care a descoperit întâmplător că întreaga achiziție de așa-zisă tehnică de vârf era un hoax. Rușii de fapt livraseră aceleași calculatoare învechite, schimbând doar softul de comandă. În fapt nu era niciun upgrade, ci doar o modalitate de tras niște bani de la vasali. În dulcele stil clasic s-a pus batista pe țambal ca să nu afle tovarășu'. Și, exact ca-n snoava care spune că bărbatul e ultimul care află că nevasta îl înșală cu tot satul, nea Nicu a aflat și el, dar în cel mai prost moment: înaintea întâlnirii cu Gorbaciov. Spre deosebire de ruși care cel puțin se mai prefăceau că inovează, americanii, așa mai de la țară cum sunt ei, ne-o pun pe bot direct: luați avioane rable, sistem anti aerian de acum trei sute de ani și, ca să vă completați taraba, mai băgați și tancuri victorioase din anii 70. Totul pe bani gheață. Ca să nu mai avem ce comenta. Și, în mod evident, totul se face la adăpostul pandemiei. Că așa e-n sportul ăsta: proștii la coteț și șmecherii la bani. Dacă mă gândesc la istorie, n-am cum să nu-mi aduc aminte de Ciuma lui Caragea. Din toată nebunia aia - care s-a desfășurat aproape la fel de absurd ca asta de acum, cu diferența că ciuma chiar era ucigașă - ne-au rămas amintirile care, dacă sunt citite, par scrise ieri. N-ai cum să nu vezi cum totul pare copiat cu ceea ce se întâmplă în prezent. Dacă veți avea curiozitatea să citiți veți afla cum, în urma ciumei, n-au fost decât doi câștigători: turcii - care și-au încasat tributul și Caragea care, atunci când a văzut că se îngroașă treaba, a șters-o în Italia unde a dus o viață de nabab din banii furați din biata Țără Românească. Asemeni lui Caragea, Iohannis păstorește propria-i ciumă din care scoate bani cu toptanul. Și, la fel ca grecoteiul nemernic, și el și-a pregătit exilul. Mulți cred că averea Plăvanului se limitează la cele șase case din Sibiu(să nu-mi spuneți că n-ați aflat încă de „completarea” casei lipsă!). Nu, dragii mei, gurile păcătoase mai vorbesc de două proprietăți luate prin interpuși: una la Miami - despre care s-a vorbit încă de când a fost ales și încă una la München despre care nu vorbește nimeni. Dar trebuia una și-n Germănica deoarece sângele apă nu se face. Iar noi, acum ca și atunci, rămânem ca proștii: și *** și cu banii luați.