Excesele și nebuniile trecutului încep să se vadă violent în prezent. Pe moment suntem propulsați într-o situație excepțională care afectează întreaga „lume progresistă”. Dacă am fi vorbit în anii trecuți despre o criză a chipurilor, am fi fost considerați nebuni. Cu toate acestea, lumea a fost luată din nou pe nepregătite de o criză apărută acolo unde nu s-ar fi așteptat nimeni: fix în inima sistemului tehnologic mondial. În cele ce urmează vă voi dezvălui care sunt cauzele și la ce trebuie să ne așteptăm. Criza semiconductorilor își are rădăcinile în evenimentele politice ale trecutului apropiat. Confruntat cu posibilitatea lichidării sale pe fondul acțiunilor violente ale Administrației Trump, colosul Huawei a început - încă de pe vremea primelor sancțiuni - cumpărarea în exces a circuitelor integrate considerate esențiale business-ului său. Astfel, comenzile gigantice ale celor de la Huawei au reprezentat primul val de debalansare a producției mondiale. Constatând că dimensiunea comenzilor Huawei ar putea afecta propria producție, Apple a început, de asemenea, să comande în avans pentru a-și asigura un stoc necesar evitării oricărui impas al producției de telefoane, tablete s.a.m.d. Ca să înțelegeți dimensiunea războiului, imaginați-vă că doar China a importat în 2020 semiconductori în valoare de aproape 400 mld$! Surpriza neplăcută a venit de la pandemie, mai precis de la modul în care autoritățile de pe mapamond s-au gândit să stopeze răspândirea virusului: prin carantină generalizată, precum în Evul Mediu. Modalitatea de „luptă” evident că a eșuat, astfel încât medievala carantina s-a extins - pe față sau mascat - până în prezent, schimbând, cel puțin pe termen scurt, obiceiurile consumatorilor. Astfel, calculatorul, telefonul sau tableta au devenit intermediari obligatorii între om și lume: școala, cumpărăturile, munca, întâlnirile, toate se fac online. În acest fel, față de starea de pe piața semiconductorilor, care oricum era tensionată, s-a mai suprapus și o cerere dementă de device-uri. Astfel, comenzile s-au intensificat și, influențați de noua cerere gigant, producătorii s-au apucat să-și mărească și mai mult stocurile și-așa mari. Ca de fiecare dată, când ceva merge prost trebuie să apară un eveniment care să facă lucrurile să meargă și mai prost. Exact așa s-a întâmplat și acum cu conflictul din ce în ce mai intens dintre China și Taiwan. Micuța națiune insulară are o cotă de piață de peste 6% din producția mondială de semiconductori. E suficient pentru a da lumea peste cap, mai ales în condițiile în care, pentru anumite chip-uri specializate, taiwanezii sunt unici producători. Problemele continue s-au lăsat cu o creștere a prețurilor de peste 15% în doar șase luni. Însă prețul nu e problema, ci lipsa mărfii de pe piață. Primii loviți au fost cei mai, chipurile, optimizați: producătorii auto. Tributari încă modelului de externalizare a stocurilor la furnizori, producătorii auto au fost prinși cu chiloții în vine de actuala criză. Așa zisa optimizare dementă pe care-o practică la modul irațional - chip-urile sunt atât de ieftine încât politica reducerii stocurilor e mai scumpă decât un stoc neoptimizat - a lovit întreaga industrie obișnuită să lucreze de azi pe mâine, fără nicio rezervă. Și uite-așa, producătorii auto sunt obligați să-și oprească din nou producția, de data aceasta din cauza lipsei unor componente care n-ar fi trebuit să devină niciodată esențiale. Până pe la jumătatea anilor 80, automobilele erau pur mecanice. Puținele circuite electronice - dacă existau - erau formate din circuite simple, pe bază de componente de bază(tranzistori, diode, rezistențe etc.). Mașinile însă n-aveau absolut nicio problemă. Avansul tehnicii de calcul i-a făcut pe producătorii auto să muște „mărul otrăvit”, iar apoi au apărut reglementatorii care-au impus - tot la „sugestia” producătorilor - norme din ce în ce mai aberante. Astfel, în ziua de azi, mașina a devenit o chestie total nefiabilă, care e dependentă de orice rahat electronic. Pe la mijlocul anilor 2000, am rămas surprins să constat cum, atunci când mi-au picat luminile la mașina mea proaspăt cumpărată, a trebuit să o las în service mai bine de-o săptămână pentru că nu aveau pe stoc o chestie căreia îi spuneau „calculator pentru lumini”. Înțelegeți cât de mare e imbecilitatea? Un rahat de bloc de relee a fost înlocuit de un circuit electronic necesar ... comandării releelor. Exemple de acest tip vedem la toate mașinile prezentului care, în mod absolut halucinant, nu mai sunt capabile să funcționeze dacă nu au „tona” de semiconductori la bord. Puteți înțelege singuri cât de mare e degenerarea: de la mașina care n-avea nevoie decât de ulei și combustibil la mașina care face același lucru, dar doar intermediată de circuitele electronice. Partea proastă e că pe noi ne lovește frontal: atât Renault - și automat Dacia - cât și Ford au probleme majore în aprovizionarea cu semiconductori. Astfel încât, în scurt timp, vor fi obligați să-și încetinească vizibil producția. Și de-aici încep nebuniile. În urma unei întâlniri de urgență cu asociațiile din domeniu, Turcan de la Muncă a hotărât să sară în ajutorul industriei printr-o reglementare legislativă cu cântec: angajatorul va putea reduce programul de muncă al angajatului cu până la 80(!!!) și asta printr-o notificare comunicată cu doar 24 de ore înainte! Așa se generează o nebunie mare cât casa. Imaginați-vă un om care are credite în valoare de 40% din venit(nu sunt puțini!). Ce pățește el în momentul în care primește notificarea că va munci 20% din program și că va fi plătit proporțional. Brusc, în urma unei luni de „muncă”, va constata cu stupoare că venitul său e de două ori mai mic decât rata pe care-o are de plătit. Din punct de vedere al contractului de muncă e obligat să se prezinte la serviciu, deci pierde timpul cu deplasarea de acasă și înapoi. Imaginați-vă ce înseamnă asta pentru un angajat din Bucureștiul nostru drag, care, pentru a ajunge la muncă, petrece și două ore în trafic. Pentru a munci o oră pe zi, e nevoit să mai consume încă patru cu deplasarea casă-serviciu și retur. Legea care se întrevede - și care, probabil va fi introdusă inițial ca OUG - va avea efecte din cele mai perverse. Brusc, numeroși angajatori se vor trezi că trebuie să reducă cu 80% programul de muncă al angajaților din cauza „provocărilor” cărora trebuie să le facă față. Se va ajunge la ceva similar angajării cu contract de două ore pentru lucru nu full time, ci cu numeroase ore peste program. Criza începe să se simtă. Așa cum știm, problemele apar în zone la care te-ai aștepta mai puțin și evoluează într-un puzzle greu de descifrat la momentul actual, dar extrem de logic după ce evenimentele își vor fi făcut efectele. Suntem la început. N-a trecut decât un an! :)
thumb_up21thumb_downchat_bubble3

More from Dan Diaconu

Mulți se întreabă - poate pe bună dreptate - care-i motivul pentru care s-a reacționat atât de radical împotriva lui Trump? Până la urmă, dacă vom studia comportamentul său, vom constata că nu a ignorat în a da „partea leului” cui trebuie. Întreg complexul militaro-industrial al SUA a avut cel mai bun „sezon” în mandatul lui Trump și asta fără războaie ample. În loc să forțeze declanșarea unor războaie suplimentare, Trump și-a forțat slugile să cumpere expiratele echipamente militare americane. Așa ne-am ales noi cu tot felul de tinichele ieșite din uz, achiziționate fără offset, la fel cum, saudiții s-au trezit cumpărând un număr imens de avioane, tancuri, sisteme antiaeriene și alte acareturi militare inutile. Chiar și din punctul de vedere al omului obișnuit treburile au stat OK în SUA. Economia a crescut, numărul de joburi de asemenea. Țara - înainte de declanșarea pandemiei - a avut un sezon economic de excepție, cu toate că din punct de vedere structural economia sa este din ce în ce mai irelevantă. Așadar, dacă vom studia cu atenție vom avea imaginea unei guvernări reușite. Asta în ciuda unui bruiaj mediatic infernal, a unei agresivități de nedescris din partea statului subteran și a numeroaselor scandaluri fabricate din nimic. Atacul împotriva lui Trump a fost unul de-a dreptul nuclear. Orice om pe care-l numea era instantaneu mitraliat, terfelit și, până la urmă, eliminat. Cunoaștem doar cu toții retorica puchinoasă a stângii, capabilă de un scandal fără sfârșit și de o infinită despicare a firului în patru până când adversarul ajunge la epuizare. Cu toate acestea Trump a făcut față cu succes. Și totuși, care-a fost problema cu el? E una profundă, care vine din „misiunea istorică” a Americii. Cei care cred că SUA a fost fondată pentru a deveni o națiune se înșală amarnic! În ciuda tuturor discursurilor patriotarde, în ciuda a tot ceea ce v-a fost predat la istorie, vă voi spune că SUA nu a fost gândită ca o națiune, ci ca un punct de tranzit. În fapt, ca și-n cazul Canadei, „sursa” de populație a SUA aa fost dintotdeauna imigrația. Și aceasta a fost cauzată nu de vreo dorință de a se „închega” cât mai repede o națiune, ci pentru metisare. Obsesia metisării, a creării unei rase noi, a unui amestec docil al tuturor raselor umane, e una mai veche decât credeți. Chiar și Kalergi - la care cu siguranță vă gândiți acum - a preluat-o, cam pe modelul pe care Karl Marx a preluat comunismul. Toate modelele despre care vorbim vin de ceva mai de multă vreme, având de-a face cu o istorie paralelă care vă este permanent ascunsă. Ca să n-o întind, o să vă spun că rolul SUA este acela de a crea prototipul individului „total metisat”, a acelui afro-caucaziano-asiatic, având rădăcini pretutindeni și nicăieri. Conform „proiectanților”, amestecul absolut s-ar produce în 20-30 de generații. Care generații, desigur, au trecut de mult. Dar asta nu înseamnă că „traseul” trebuie abandonat. În fapt, ca de fiecare dată, stânga are impresia că „victoria e după colț”. De aceea activiștii săi sunt atât de radicali: ei trăiesc cu credința că „mai e doar un pic” și, în consecință, pot face orice deoarece, după „victoria finală” totul se va lua de la zero, se va reseta. Iată de ce vedeți radicalii Antifa acționând precum descreierații, mână-n mână cu „pacifiștii teroriști” de la BLM. De-aceea toți păduchii „civili” ai lui Soros se târâie-n piețele publice ale planetei fără nicio rușine și părând a da, de fiecare dată, „lupta finală”. Ei trăiesc în acest „halou” și, asemeni sectanților radicalizați, nu mai au de dat decât „o singură luptă”, cea finală! Să revenim. Pentru toți arhitecții globalizării - acei „băieți deștepți” care trasează „sisteme mondiale” și creionează „lumi viitoare” - există o evidență jenantă: SUA. În ciuda tuturor eforturilor de mixare a populației, albii au rămas predominanți. Ceea ce s-a constatat a fost faptul că mixarea inter-rasială s-a produs doar în zonele periferice ale societății. De-aceea, începând cu anii 90(de fapt de prin 50, dar vizibil din 90), s-a mers pe o imbecilizare în masă și pe distrugerea programatică a clasei de mijloc. S-a considerat că plasarea majorității covârșitoare în periferia societății va genera mixul necesar. Nu s-a întâmplat așa întrucât, chiar și-n periferie, oamenii se grupează în funcție de „afinitățile rasiale”. Venirea la putere a lui Trump a generat însă un șoc: discursul său a întrerupt absolut toate aberațiile care târâseră SUA în negura în care se află. În primul rând, Trump a adus în discuție noțiunea de patriotism, iar asta a generat un șoc deoarece ceea ce numim „America profundă” a rezonat instantaneu. Să nu credeți că e ceva rasist aici: „America profundă” nu înseamnă doar albul creștin(cu toate cu majoritatea continuă să fie dominată de albi). „America profundă” e compusă la fel de mult din negrul care s-a văzut dezrobit și a putut să-și croiască un viitor, de asiaticul ajuns acolo cu mâna goală, dar care-a fost lăsat să-și facă lumea lui și chiar și de arabul care merge la moschee, se întâlnește și dă mâna cu evreul care vine de la sinagogă s.am.d. „America profundă” așadar este America raselor, care, fiecare, și-a găsit acolo un framework suficient de flexibil pentru a se exprima și dezvolta. Astfel, mesajul lui Trump a reușit să capaciteze toți acești oameni pentru care America reprezintă o țară, o țară care e a lor. Ca american cu toate țiglele pe casă înțelegi bine ce înseamnă acum fenomenul imigrației ilegale. Fără „pământ liber” pe care să ți-l poți adjudeca și-n care să-ți iei viața de la cap, fără o economie capabilă să absoarbă forța de muncă, imigrația se transformă strict într-un furnizor de probleme sociale. Astfel infracționalitatea crește, iar cei care se descurcă au de suferit. E cât se poate de facil de înțeles pentru oricine. În acest sens, programul lui Trump(în fapt al lui Steve Bannon) a fost unul simplu: avem o țară pe care-o iubim și pe care trebuie s-o reconstruim. Cum faci asta? Simplu: oprești imigrația ilegală și cauți să reinternalizezi producția, astfel încât să poți da de lucru celor care acum sunt la periferie și să repornești în acest fel mașinăria. Însă tocmai aici e problema: cum să îndrăznești să faci așa ceva, când asta înseamnă să deviezi „proiectul”? Imigrația ilegală avea scopul de a „îneca albii” într-un mix infernal, în timp ce menținerea cetățenilor americani la periferie ar fi urmat să deschidă calea lină a metisării interrasiale. Iată cum, o chestiune simplă, menită a readuce o țară pe linia de plutire, a ajuns să fie considerată un pericol maxim pentru SUA și lume. De-aceea Trump a avut de înfruntat forțele dezlănțuite ale stângii, isterizate la maxim. Menținerea programului său ar fi dăunat utopiei globaliste. De-aceea a fost nevoie de întreaga potlogărie a virusului, urmată de falsificarea alegerilor și de întreaga teroare exercitată de monopoliștii internetului și-ai „social media”. Și iată cum, în doar câteva decizii, Biden a reușit să reia jocul de unde rămăsese, ca și cum absolut nimic nu s-ar fi întâmplat. Imigrația s-a reluat, iar prioritare au devenit nu politicile de restartare a economiei, ci cele de subvenționare a asistaților sociali, de menținere a unei imense părți a populației în mizerie și dependență față de cecul venit de la stat. Asta, în paralel cu o politică de imbecilizare, de transformare a oamenilor în oi strict instinctuale. Și uite-așa, în timp ce-n zonele de la medie în sus se exercită o teroare menită a-i pune pe oameni în imposibilitatea de a se atinge, cu scopul vădit de a împiedica procrearea, în zonele de jos ale societății promiscuitatea atinge nivele greu de imaginat, violul și „împerecherile” accidentale fiind la ordinea zilei. În timp ce-n zona de sus se predă „ideologia responsabilității” - conform căreia nu prea ai niciodată „siguranța” pentru a face un copil - în zonele de jos drogurile, alcoolul și pornografia gratis fac jocul necesar „marelui plan”. Doar că lucrurile nu se așază așa cum vor „sforarii cei bășinoși” din spate. Ceea ce vedem este ridicarea Chinei pe spatele „valului globalist”. Așa cum am mai spus în multe rânduri, China pariază pe cartea globală cât timp interesele îi sunt apărate de respectivul joc. În fapt, China nu pariază, ci joacă un joc de noroc în care știe dinainte așezarea cărților. Nu riscă nimic. Și, în plus, are de plătit câteva polițe istorice pe care, la momentul în care va prelua controlul, le va plăti cu vârf și îndesat. Iar atât SUA cât și Europa își vor merita deplin pedeapsa!
Pentru dezastrul politic și cultural de după cel de-al Doilea Război Mondial am dat vina pe trădarea anglo-americanilor și pe ocupația sovietică. Putem fi de acord cățara ne-a fost dezarticulată sub cizma bolșevică. Întreaga elită culturală a fost lichidată într-un mod barbar, la suprafață ieșind toți neaveniții. Vă mai amintiți de „A. Toma”, cel care era considerat în vreme mai mare decât Eminescu? Ca să-i înțelegeți valoarea, vă voi spune doar că el este autorul celebrei poezii „imperialistule american/căde-ți-ar bomba-n ocean”. V-am adus aminte de individ pentru a înțelege care era fața culturii române, decapitată barbar de vârfurile sale. Din păcate, pentru noi ca națiune, nu avem mari fapte de glorie ale acelei perioade. În afară de o mână de oameni viteji și demni care-au ales să se lupte în munți cu hidra comunistă, restul populației a fost cuprins de letargie. S-au încolonat toți, disciplinați, și au executat ca la carte ordinele primite. România a fost un iad stalinist de-a lungul întregii perioade comuniste. Dacă inițial a fost un stalinism sovietic pur, după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu s-a transformat - trecând printr-o scurtă perioadă de relaxare - într-un stalinism de sorginte asiatică. În ciuda atașamentului național al lui Ceaușescu, nu putem uita acele hidoase spectacole specifice Coreei de Nord, în care oamenii „desenau” cu propriile trupuri diverse sloganuri sau imagini pe stadioane. Câtă energie inutilă se cheltuia cu un cult al personalității care devenise obsedant și în care nu mai credea nimeni. Ok, a trecut și ne-am trezit în anii 90 înjurându-i pe ruși pentru ocupație și pentru transformarea țării într-o caricatură. Am dat atunci totul pe bolșevici și pe trădarea Americii. Într-adevăr, nu era o minciună, doar tot Estul Europei fusese schimbat la modul barbar. Însă nu trebuie să uităm că, în timp ce în celelalte țări au fost mișcări profunde, noi am preferat să stăm cu capul sub pernă. În 1956 ungurii s-au ridicat împotriva comuniștilor într-o revoluție violentă. Cehia a reușit chiar mai mult, anume dezghețarea țării prin intermediul lui Alexander Dubček, liderul comunist care a impus „Primăvara de la Praga”. Ca și în cazul Ungariei, pasul lateral cehoslovac n-a putut fi înăbușit decât prin intermediul armatei sovietice care a reinvadat Cehoslovacia. În ceea ce-i privește pe polonezi, n-avem cum să nu ne amintim modul în care un deceniu întreg s-au bătut în stradă cu comunismul. În tot acest timp noi n-am avut decât o revoltă a minerilor - de natură mai mult sindicală, rezolvată rapid de Ceaușescu - și revolta muncitorilor de la Brașov. Atât! În cei cincizeci de ani de comunism, poporul român n-a fost capabil să se revolte, așteptând ca alții să-i facă Revoluția. Iar consecințele acestei stări de fapt se văd până acum. Dacă în ceea ce privește situația de atunci putem da vina pe ocupația sovietică, pe aranjamentele făcute „la un șervețel” de marii sforari ai lumii, oare cum ne vom justifica față de copiii și nepoții noștri pentru dezastrul la care suntem părtași acum și căruia nu ne opunem? Dacă atunci jegurile bolșevice au venit călare pe tancuri, acum odraslele lor vin la putere aduse în mod pașnic de voi, prin vot. Aflu cu stupoare de o scrisoare care cere interzicerea unui partid și care e semnată de ceea ce se numește acum „societatea civilă”. Ieri citeam în R3Media că odioasa scrisoare deschisă este semnată, printre alții, de Iurii Chișinevski care este, nici mai mult nici mai puțin decât fiul jegului bolșevic Iosif Chinevski(născut Jakob Roitman ). Tac-su era incapabil să vorbească bine româna, dar nu se sinchisea de asta. Doar era reprezentantul ocupantului. Un intrigant perfect, o jigodie complotistă și criminală. Ei bine, fiul stalinistului Chișinevski ni se înfățișează ca membru al societății civile autohtone. Și, ca să fie tabloul complet, aflăm că lucrează la Oracle! Iată noua înfățișare a puilor de staliniști: nu mai vin din maica Rusie unde-și făcuseră cuib cald, ci dinspre America. Dacă în anii 50 părinții lor veneau pe tancurile sovietice, odraslele ne sunt acum livrate ca reprezentanți ai „capitalismului globalist”, în fapt un nou comunism, la fel de internaționalist, dar de sorginte corporatistă. Și iată întreaga șleahtă de pui de bolșevici venind din nou să ne șteargă ființa națională, de data aceasta cocoțați pe tancurile ideologice americane. Nu trebuie decât să tragi puțin perdeaua amintirilor îngropate pentru a vedea cine-s „corecții politici” de azi: Vladimir Tismăneanu, autointitulat politolog, e fiul lui Leonid Tisminețki, jigodia propagandistă care făcea legea în crâncena perioadă de imediat după Război; Alexandru Rafila, responsabilul cu punerea în aplicare a ideologiei COVID-19, e fiul lui Matei Rafila, fostul șef al securității Cluj, care-a executat numeroși țărani pentru „vina” de a se împotrivi stalinismului brutal care era impus cu forța; Ludoic Orban - fost premier- și Leonard Orban - un fel de ideolog al europenismului - sunt copiii securistului Ludovic Orban și nepoții securistului stalinist Emeric(Imre) Orban; Alexandru Florian, șeful Institutului Elie Wiesel, este fiul lui Radu Florian, profesor de marxism-leninism la Universitatea București din 1949 până în 1989!!! Mai mult, ca să fie treaba treabă, Alexandru Florian și-a început activitatea ca propagandist al PCR în anii 80! Frumos nu? Toți cei pe care vi i-am enumerat - și mulți alții pe care probabil i-am uitat - se mișcă liber și impun ideologia părinților lor, având tehnici mai cu ștaif, adaptate vremurilor. Nu putem însă să nu constatăm cum pecinginea comunistă se așează din nou peste noi, cu complicitatea noastră. De data aceasta nu mai putem da vina pe „Armata Roșie”, nu mai putem ascunde în fața „pericolului tancurilor sovietice”. De data aceasta totul se face la lumină, obținându-ni-se consimțământul prin tehnici de doi bani. Exact ca în perioada de după Război, rămânem pasivi văzând cum țara se destramă. Economia e în picaj liber, e o degringoladă greu de descris, iar bandiții cocoțați în funcții cheie fură din nou pe spatele nostru. Înainte furau pentru ruși, acum fură pentru americani și „partenerii lor europeni”. E o perioadă urâtă, un regim monstruos cocoțat la putere strict din cauza inactivității noastre. E o complicitate izvorâtă din lașitate, inacțiune și aplecarea noastră către căutarea unui stăpân. Iată-ne din nou în anticamera instaurării comunismului, de data aceasta treaba murdară fiind făcută de noi. Cum oare le vom explica urmașilor noștri imbecilitatea la care-am fost părtași? N-o să mai putem da vina pe ocupație, chiar dacă ea există! Din nou românii preferă să plece capul și să asculte în loc să se opună. Nu vi se pare ciudat că, în ciuda situației economice dezastruoase în care ne aflăm, marxiștii de la putere au ca principal obiectiv educația sexuală de la vârste cât mai fragede? Nu vi se pare ciudat că, în pofida prostiilor și ticăloșiilor nesfârșite făcute de gașca agramată de la putere, nu se spune absolut nimic? De ce se tace? Și voi, oameni buni, de ce preferați să lăsați capul jos? Sunteți sclavi, iobagi, robi? N-ați reușit încă să vă ridicați la statutul de om? Gândiți-vă bine că n-o să vă puteți uita în ochii copiilor și nepoților voștri care vă vor acuza pentru teroarea în care vor trăi! Sunteți conștienți de asta? Nu mă întrebați ce-i de făcut! Opuneți-vă, asta trebuie să faceți! Nu-i mare lucru, dar dacă n-o veți face, veți muri zdrobiți de diavolul comunist care, iată, renaște cu complicitatea noastră. Treziți-vă, oameni buni! Deja e târziu!

Știam că mă vor bloca din nou, de data aceasta 30 de zile. N-ai ce să faci: algoritmii sunt mult mi proști decât cei mai proști dintre propagandiștii PCR de pe vremuri, iar cenzura de azi e mai stupidă decât orice cenzură din trecut. Proștii ăștia sunt cei care clamează libertatea, dar militează pentru terorizarea majorității de către minoritate, sunt cei pentru care un individ care clamează necesitatea lichidării celor care nu vor să se vaccineze e în linie cu „standardele comunității”, în timp ce unul care e disperat și terorizat de invazia neomarxismului e considerat periculos. Dreptul la opinie e desființat treptat, iar lumea stă în continuare pasivă. Înainte cu doar câțiva ani puteai să înjuri pe oricine și nu erai băgat în seamă. Și azi ai dreptul să înjuri, dar strict p-ăla pe care ți-l indică sistemul. La fel ca-n comunism, unde aveai gazeta de perete: tot ce era scris la rubrica „Așa nu” putea fi înjurat, în timp ce tot ce apărea la „Așa da” era sacru. Metodele rudimentare de atunci au prins aripi acum cu ajutorul „algoritmilor”. Dacă înainte te puteai aștepta ca un comunist d-ăla spălat pe creier să mai fie lovit de un dram de rațiune, acum acest lucru e imposibil. Marxismul automatizat de corporații e mai crâncen și mai ticălos ca niciodată. Iată teroarea lumii care vine! Mai jos, articolul de ieri pentru care am halit 30 de zile! „De ce-am fost blocat? FB îmi spune doct că am instigat la ură. Să vedem în ce constă instigarea la ură: - în 4 octombrie demantelam minciuna cu „șoferul lui Dumitrache”. Articolul îl aveți aici, iar rahații de la FB au hotărât că nu respectă standardele mă-sii: https://trenduri.blogspot.com/.../10/minciuna-la-putere.html - în 14 octombrie am fost blocat deoarece am relatat istoria reală a așa-zisei regine Maria, afirmând apăsat că imaginea pe care-o are azi e una falsă, ea în realitate fiind o rapandulă nimfomană. Articolul ăsta cică n-a respectat standardele cu privire la hărțuire. Îl aveți aici: https://trenduri.blogspot.com/.../maria-regina... - pe 2 decembrie am fost blocat pentru articolul referitor la 1 Decembrie. Și ăsta cică incită la ură. Îl aveți aici: https://trenduri.blogspot.com/2020/12/1-decembrie.html - pe 1 februarie s-a considerat că articolul meu despre uSRI are un limbaj care incită la ură. Iată-l aici: https://trenduri.blogspot.com/2020/12/1-decembrie.html V-am dat link-urile ca să judecați singuri dacă e un singur lucru violent în postările mele. Desigur nu veți găsi, dar cenzorii demenți ai FB taxează orice nu e în linie cu ideologia lor căcăcioasă. Postez toate link-urile ca să le dau ocazia să mă blocheze din nou. Da, îi sfidez și le spun limpede că mă urinez cu boltă pe rahatul lor de site. Iar vouă, celor care mă urmăriți, vă spun limpede: ori rămâneți sevrați pe rahatul ăsta de site, devenind cârpa globaliștilor, ori căutați să ieșiți din capcană pentru a avea un minim de independență și-o viziune ceva mai clară! Eu voi mai scrie și pe-aici în măsura în care căcații ăștia nu mă vor mai bloca, dar mi s-a luat de atâtea imbecilitate, prostie și ticăloșie. Așadar, vă recomand să vă faceți cont pe Minds. Mă găsiți ca Dan Diaconu. E similar rahatului ăstuia, doar că e interfața ceva mai urâtă. Însă momentan e necenzurat, nu vă cere telefon la înregistrare etc. Căutați alternative, nu mai stați ca niște șoareci blocați în cușcă! De asemenea, dacă vă interesează ceea ce scriu, căutați-mă și direct pe blog. Cât o mai rezista și ăla! P.S. Nu mă aștept ca postarea asta să reziste mult, dar mi s-a luat de proștii ăștia ca de mere acre!”

369 views · Feb 5th

More from Dan Diaconu

Mulți se întreabă - poate pe bună dreptate - care-i motivul pentru care s-a reacționat atât de radical împotriva lui Trump? Până la urmă, dacă vom studia comportamentul său, vom constata că nu a ignorat în a da „partea leului” cui trebuie. Întreg complexul militaro-industrial al SUA a avut cel mai bun „sezon” în mandatul lui Trump și asta fără războaie ample. În loc să forțeze declanșarea unor războaie suplimentare, Trump și-a forțat slugile să cumpere expiratele echipamente militare americane. Așa ne-am ales noi cu tot felul de tinichele ieșite din uz, achiziționate fără offset, la fel cum, saudiții s-au trezit cumpărând un număr imens de avioane, tancuri, sisteme antiaeriene și alte acareturi militare inutile. Chiar și din punctul de vedere al omului obișnuit treburile au stat OK în SUA. Economia a crescut, numărul de joburi de asemenea. Țara - înainte de declanșarea pandemiei - a avut un sezon economic de excepție, cu toate că din punct de vedere structural economia sa este din ce în ce mai irelevantă. Așadar, dacă vom studia cu atenție vom avea imaginea unei guvernări reușite. Asta în ciuda unui bruiaj mediatic infernal, a unei agresivități de nedescris din partea statului subteran și a numeroaselor scandaluri fabricate din nimic. Atacul împotriva lui Trump a fost unul de-a dreptul nuclear. Orice om pe care-l numea era instantaneu mitraliat, terfelit și, până la urmă, eliminat. Cunoaștem doar cu toții retorica puchinoasă a stângii, capabilă de un scandal fără sfârșit și de o infinită despicare a firului în patru până când adversarul ajunge la epuizare. Cu toate acestea Trump a făcut față cu succes. Și totuși, care-a fost problema cu el? E una profundă, care vine din „misiunea istorică” a Americii. Cei care cred că SUA a fost fondată pentru a deveni o națiune se înșală amarnic! În ciuda tuturor discursurilor patriotarde, în ciuda a tot ceea ce v-a fost predat la istorie, vă voi spune că SUA nu a fost gândită ca o națiune, ci ca un punct de tranzit. În fapt, ca și-n cazul Canadei, „sursa” de populație a SUA aa fost dintotdeauna imigrația. Și aceasta a fost cauzată nu de vreo dorință de a se „închega” cât mai repede o națiune, ci pentru metisare. Obsesia metisării, a creării unei rase noi, a unui amestec docil al tuturor raselor umane, e una mai veche decât credeți. Chiar și Kalergi - la care cu siguranță vă gândiți acum - a preluat-o, cam pe modelul pe care Karl Marx a preluat comunismul. Toate modelele despre care vorbim vin de ceva mai de multă vreme, având de-a face cu o istorie paralelă care vă este permanent ascunsă. Ca să n-o întind, o să vă spun că rolul SUA este acela de a crea prototipul individului „total metisat”, a acelui afro-caucaziano-asiatic, având rădăcini pretutindeni și nicăieri. Conform „proiectanților”, amestecul absolut s-ar produce în 20-30 de generații. Care generații, desigur, au trecut de mult. Dar asta nu înseamnă că „traseul” trebuie abandonat. În fapt, ca de fiecare dată, stânga are impresia că „victoria e după colț”. De aceea activiștii săi sunt atât de radicali: ei trăiesc cu credința că „mai e doar un pic” și, în consecință, pot face orice deoarece, după „victoria finală” totul se va lua de la zero, se va reseta. Iată de ce vedeți radicalii Antifa acționând precum descreierații, mână-n mână cu „pacifiștii teroriști” de la BLM. De-aceea toți păduchii „civili” ai lui Soros se târâie-n piețele publice ale planetei fără nicio rușine și părând a da, de fiecare dată, „lupta finală”. Ei trăiesc în acest „halou” și, asemeni sectanților radicalizați, nu mai au de dat decât „o singură luptă”, cea finală! Să revenim. Pentru toți arhitecții globalizării - acei „băieți deștepți” care trasează „sisteme mondiale” și creionează „lumi viitoare” - există o evidență jenantă: SUA. În ciuda tuturor eforturilor de mixare a populației, albii au rămas predominanți. Ceea ce s-a constatat a fost faptul că mixarea inter-rasială s-a produs doar în zonele periferice ale societății. De-aceea, începând cu anii 90(de fapt de prin 50, dar vizibil din 90), s-a mers pe o imbecilizare în masă și pe distrugerea programatică a clasei de mijloc. S-a considerat că plasarea majorității covârșitoare în periferia societății va genera mixul necesar. Nu s-a întâmplat așa întrucât, chiar și-n periferie, oamenii se grupează în funcție de „afinitățile rasiale”. Venirea la putere a lui Trump a generat însă un șoc: discursul său a întrerupt absolut toate aberațiile care târâseră SUA în negura în care se află. În primul rând, Trump a adus în discuție noțiunea de patriotism, iar asta a generat un șoc deoarece ceea ce numim „America profundă” a rezonat instantaneu. Să nu credeți că e ceva rasist aici: „America profundă” nu înseamnă doar albul creștin(cu toate cu majoritatea continuă să fie dominată de albi). „America profundă” e compusă la fel de mult din negrul care s-a văzut dezrobit și a putut să-și croiască un viitor, de asiaticul ajuns acolo cu mâna goală, dar care-a fost lăsat să-și facă lumea lui și chiar și de arabul care merge la moschee, se întâlnește și dă mâna cu evreul care vine de la sinagogă s.am.d. „America profundă” așadar este America raselor, care, fiecare, și-a găsit acolo un framework suficient de flexibil pentru a se exprima și dezvolta. Astfel, mesajul lui Trump a reușit să capaciteze toți acești oameni pentru care America reprezintă o țară, o țară care e a lor. Ca american cu toate țiglele pe casă înțelegi bine ce înseamnă acum fenomenul imigrației ilegale. Fără „pământ liber” pe care să ți-l poți adjudeca și-n care să-ți iei viața de la cap, fără o economie capabilă să absoarbă forța de muncă, imigrația se transformă strict într-un furnizor de probleme sociale. Astfel infracționalitatea crește, iar cei care se descurcă au de suferit. E cât se poate de facil de înțeles pentru oricine. În acest sens, programul lui Trump(în fapt al lui Steve Bannon) a fost unul simplu: avem o țară pe care-o iubim și pe care trebuie s-o reconstruim. Cum faci asta? Simplu: oprești imigrația ilegală și cauți să reinternalizezi producția, astfel încât să poți da de lucru celor care acum sunt la periferie și să repornești în acest fel mașinăria. Însă tocmai aici e problema: cum să îndrăznești să faci așa ceva, când asta înseamnă să deviezi „proiectul”? Imigrația ilegală avea scopul de a „îneca albii” într-un mix infernal, în timp ce menținerea cetățenilor americani la periferie ar fi urmat să deschidă calea lină a metisării interrasiale. Iată cum, o chestiune simplă, menită a readuce o țară pe linia de plutire, a ajuns să fie considerată un pericol maxim pentru SUA și lume. De-aceea Trump a avut de înfruntat forțele dezlănțuite ale stângii, isterizate la maxim. Menținerea programului său ar fi dăunat utopiei globaliste. De-aceea a fost nevoie de întreaga potlogărie a virusului, urmată de falsificarea alegerilor și de întreaga teroare exercitată de monopoliștii internetului și-ai „social media”. Și iată cum, în doar câteva decizii, Biden a reușit să reia jocul de unde rămăsese, ca și cum absolut nimic nu s-ar fi întâmplat. Imigrația s-a reluat, iar prioritare au devenit nu politicile de restartare a economiei, ci cele de subvenționare a asistaților sociali, de menținere a unei imense părți a populației în mizerie și dependență față de cecul venit de la stat. Asta, în paralel cu o politică de imbecilizare, de transformare a oamenilor în oi strict instinctuale. Și uite-așa, în timp ce-n zonele de la medie în sus se exercită o teroare menită a-i pune pe oameni în imposibilitatea de a se atinge, cu scopul vădit de a împiedica procrearea, în zonele de jos ale societății promiscuitatea atinge nivele greu de imaginat, violul și „împerecherile” accidentale fiind la ordinea zilei. În timp ce-n zona de sus se predă „ideologia responsabilității” - conform căreia nu prea ai niciodată „siguranța” pentru a face un copil - în zonele de jos drogurile, alcoolul și pornografia gratis fac jocul necesar „marelui plan”. Doar că lucrurile nu se așază așa cum vor „sforarii cei bășinoși” din spate. Ceea ce vedem este ridicarea Chinei pe spatele „valului globalist”. Așa cum am mai spus în multe rânduri, China pariază pe cartea globală cât timp interesele îi sunt apărate de respectivul joc. În fapt, China nu pariază, ci joacă un joc de noroc în care știe dinainte așezarea cărților. Nu riscă nimic. Și, în plus, are de plătit câteva polițe istorice pe care, la momentul în care va prelua controlul, le va plăti cu vârf și îndesat. Iar atât SUA cât și Europa își vor merita deplin pedeapsa!
Pentru dezastrul politic și cultural de după cel de-al Doilea Război Mondial am dat vina pe trădarea anglo-americanilor și pe ocupația sovietică. Putem fi de acord cățara ne-a fost dezarticulată sub cizma bolșevică. Întreaga elită culturală a fost lichidată într-un mod barbar, la suprafață ieșind toți neaveniții. Vă mai amintiți de „A. Toma”, cel care era considerat în vreme mai mare decât Eminescu? Ca să-i înțelegeți valoarea, vă voi spune doar că el este autorul celebrei poezii „imperialistule american/căde-ți-ar bomba-n ocean”. V-am adus aminte de individ pentru a înțelege care era fața culturii române, decapitată barbar de vârfurile sale. Din păcate, pentru noi ca națiune, nu avem mari fapte de glorie ale acelei perioade. În afară de o mână de oameni viteji și demni care-au ales să se lupte în munți cu hidra comunistă, restul populației a fost cuprins de letargie. S-au încolonat toți, disciplinați, și au executat ca la carte ordinele primite. România a fost un iad stalinist de-a lungul întregii perioade comuniste. Dacă inițial a fost un stalinism sovietic pur, după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu s-a transformat - trecând printr-o scurtă perioadă de relaxare - într-un stalinism de sorginte asiatică. În ciuda atașamentului național al lui Ceaușescu, nu putem uita acele hidoase spectacole specifice Coreei de Nord, în care oamenii „desenau” cu propriile trupuri diverse sloganuri sau imagini pe stadioane. Câtă energie inutilă se cheltuia cu un cult al personalității care devenise obsedant și în care nu mai credea nimeni. Ok, a trecut și ne-am trezit în anii 90 înjurându-i pe ruși pentru ocupație și pentru transformarea țării într-o caricatură. Am dat atunci totul pe bolșevici și pe trădarea Americii. Într-adevăr, nu era o minciună, doar tot Estul Europei fusese schimbat la modul barbar. Însă nu trebuie să uităm că, în timp ce în celelalte țări au fost mișcări profunde, noi am preferat să stăm cu capul sub pernă. În 1956 ungurii s-au ridicat împotriva comuniștilor într-o revoluție violentă. Cehia a reușit chiar mai mult, anume dezghețarea țării prin intermediul lui Alexander Dubček, liderul comunist care a impus „Primăvara de la Praga”. Ca și în cazul Ungariei, pasul lateral cehoslovac n-a putut fi înăbușit decât prin intermediul armatei sovietice care a reinvadat Cehoslovacia. În ceea ce-i privește pe polonezi, n-avem cum să nu ne amintim modul în care un deceniu întreg s-au bătut în stradă cu comunismul. În tot acest timp noi n-am avut decât o revoltă a minerilor - de natură mai mult sindicală, rezolvată rapid de Ceaușescu - și revolta muncitorilor de la Brașov. Atât! În cei cincizeci de ani de comunism, poporul român n-a fost capabil să se revolte, așteptând ca alții să-i facă Revoluția. Iar consecințele acestei stări de fapt se văd până acum. Dacă în ceea ce privește situația de atunci putem da vina pe ocupația sovietică, pe aranjamentele făcute „la un șervețel” de marii sforari ai lumii, oare cum ne vom justifica față de copiii și nepoții noștri pentru dezastrul la care suntem părtași acum și căruia nu ne opunem? Dacă atunci jegurile bolșevice au venit călare pe tancuri, acum odraslele lor vin la putere aduse în mod pașnic de voi, prin vot. Aflu cu stupoare de o scrisoare care cere interzicerea unui partid și care e semnată de ceea ce se numește acum „societatea civilă”. Ieri citeam în R3Media că odioasa scrisoare deschisă este semnată, printre alții, de Iurii Chișinevski care este, nici mai mult nici mai puțin decât fiul jegului bolșevic Iosif Chinevski(născut Jakob Roitman ). Tac-su era incapabil să vorbească bine româna, dar nu se sinchisea de asta. Doar era reprezentantul ocupantului. Un intrigant perfect, o jigodie complotistă și criminală. Ei bine, fiul stalinistului Chișinevski ni se înfățișează ca membru al societății civile autohtone. Și, ca să fie tabloul complet, aflăm că lucrează la Oracle! Iată noua înfățișare a puilor de staliniști: nu mai vin din maica Rusie unde-și făcuseră cuib cald, ci dinspre America. Dacă în anii 50 părinții lor veneau pe tancurile sovietice, odraslele ne sunt acum livrate ca reprezentanți ai „capitalismului globalist”, în fapt un nou comunism, la fel de internaționalist, dar de sorginte corporatistă. Și iată întreaga șleahtă de pui de bolșevici venind din nou să ne șteargă ființa națională, de data aceasta cocoțați pe tancurile ideologice americane. Nu trebuie decât să tragi puțin perdeaua amintirilor îngropate pentru a vedea cine-s „corecții politici” de azi: Vladimir Tismăneanu, autointitulat politolog, e fiul lui Leonid Tisminețki, jigodia propagandistă care făcea legea în crâncena perioadă de imediat după Război; Alexandru Rafila, responsabilul cu punerea în aplicare a ideologiei COVID-19, e fiul lui Matei Rafila, fostul șef al securității Cluj, care-a executat numeroși țărani pentru „vina” de a se împotrivi stalinismului brutal care era impus cu forța; Ludoic Orban - fost premier- și Leonard Orban - un fel de ideolog al europenismului - sunt copiii securistului Ludovic Orban și nepoții securistului stalinist Emeric(Imre) Orban; Alexandru Florian, șeful Institutului Elie Wiesel, este fiul lui Radu Florian, profesor de marxism-leninism la Universitatea București din 1949 până în 1989!!! Mai mult, ca să fie treaba treabă, Alexandru Florian și-a început activitatea ca propagandist al PCR în anii 80! Frumos nu? Toți cei pe care vi i-am enumerat - și mulți alții pe care probabil i-am uitat - se mișcă liber și impun ideologia părinților lor, având tehnici mai cu ștaif, adaptate vremurilor. Nu putem însă să nu constatăm cum pecinginea comunistă se așează din nou peste noi, cu complicitatea noastră. De data aceasta nu mai putem da vina pe „Armata Roșie”, nu mai putem ascunde în fața „pericolului tancurilor sovietice”. De data aceasta totul se face la lumină, obținându-ni-se consimțământul prin tehnici de doi bani. Exact ca în perioada de după Război, rămânem pasivi văzând cum țara se destramă. Economia e în picaj liber, e o degringoladă greu de descris, iar bandiții cocoțați în funcții cheie fură din nou pe spatele nostru. Înainte furau pentru ruși, acum fură pentru americani și „partenerii lor europeni”. E o perioadă urâtă, un regim monstruos cocoțat la putere strict din cauza inactivității noastre. E o complicitate izvorâtă din lașitate, inacțiune și aplecarea noastră către căutarea unui stăpân. Iată-ne din nou în anticamera instaurării comunismului, de data aceasta treaba murdară fiind făcută de noi. Cum oare le vom explica urmașilor noștri imbecilitatea la care-am fost părtași? N-o să mai putem da vina pe ocupație, chiar dacă ea există! Din nou românii preferă să plece capul și să asculte în loc să se opună. Nu vi se pare ciudat că, în ciuda situației economice dezastruoase în care ne aflăm, marxiștii de la putere au ca principal obiectiv educația sexuală de la vârste cât mai fragede? Nu vi se pare ciudat că, în pofida prostiilor și ticăloșiilor nesfârșite făcute de gașca agramată de la putere, nu se spune absolut nimic? De ce se tace? Și voi, oameni buni, de ce preferați să lăsați capul jos? Sunteți sclavi, iobagi, robi? N-ați reușit încă să vă ridicați la statutul de om? Gândiți-vă bine că n-o să vă puteți uita în ochii copiilor și nepoților voștri care vă vor acuza pentru teroarea în care vor trăi! Sunteți conștienți de asta? Nu mă întrebați ce-i de făcut! Opuneți-vă, asta trebuie să faceți! Nu-i mare lucru, dar dacă n-o veți face, veți muri zdrobiți de diavolul comunist care, iată, renaște cu complicitatea noastră. Treziți-vă, oameni buni! Deja e târziu!

Știam că mă vor bloca din nou, de data aceasta 30 de zile. N-ai ce să faci: algoritmii sunt mult mi proști decât cei mai proști dintre propagandiștii PCR de pe vremuri, iar cenzura de azi e mai stupidă decât orice cenzură din trecut. Proștii ăștia sunt cei care clamează libertatea, dar militează pentru terorizarea majorității de către minoritate, sunt cei pentru care un individ care clamează necesitatea lichidării celor care nu vor să se vaccineze e în linie cu „standardele comunității”, în timp ce unul care e disperat și terorizat de invazia neomarxismului e considerat periculos. Dreptul la opinie e desființat treptat, iar lumea stă în continuare pasivă. Înainte cu doar câțiva ani puteai să înjuri pe oricine și nu erai băgat în seamă. Și azi ai dreptul să înjuri, dar strict p-ăla pe care ți-l indică sistemul. La fel ca-n comunism, unde aveai gazeta de perete: tot ce era scris la rubrica „Așa nu” putea fi înjurat, în timp ce tot ce apărea la „Așa da” era sacru. Metodele rudimentare de atunci au prins aripi acum cu ajutorul „algoritmilor”. Dacă înainte te puteai aștepta ca un comunist d-ăla spălat pe creier să mai fie lovit de un dram de rațiune, acum acest lucru e imposibil. Marxismul automatizat de corporații e mai crâncen și mai ticălos ca niciodată. Iată teroarea lumii care vine! Mai jos, articolul de ieri pentru care am halit 30 de zile! „De ce-am fost blocat? FB îmi spune doct că am instigat la ură. Să vedem în ce constă instigarea la ură: - în 4 octombrie demantelam minciuna cu „șoferul lui Dumitrache”. Articolul îl aveți aici, iar rahații de la FB au hotărât că nu respectă standardele mă-sii: https://trenduri.blogspot.com/.../10/minciuna-la-putere.html - în 14 octombrie am fost blocat deoarece am relatat istoria reală a așa-zisei regine Maria, afirmând apăsat că imaginea pe care-o are azi e una falsă, ea în realitate fiind o rapandulă nimfomană. Articolul ăsta cică n-a respectat standardele cu privire la hărțuire. Îl aveți aici: https://trenduri.blogspot.com/.../maria-regina... - pe 2 decembrie am fost blocat pentru articolul referitor la 1 Decembrie. Și ăsta cică incită la ură. Îl aveți aici: https://trenduri.blogspot.com/2020/12/1-decembrie.html - pe 1 februarie s-a considerat că articolul meu despre uSRI are un limbaj care incită la ură. Iată-l aici: https://trenduri.blogspot.com/2020/12/1-decembrie.html V-am dat link-urile ca să judecați singuri dacă e un singur lucru violent în postările mele. Desigur nu veți găsi, dar cenzorii demenți ai FB taxează orice nu e în linie cu ideologia lor căcăcioasă. Postez toate link-urile ca să le dau ocazia să mă blocheze din nou. Da, îi sfidez și le spun limpede că mă urinez cu boltă pe rahatul lor de site. Iar vouă, celor care mă urmăriți, vă spun limpede: ori rămâneți sevrați pe rahatul ăsta de site, devenind cârpa globaliștilor, ori căutați să ieșiți din capcană pentru a avea un minim de independență și-o viziune ceva mai clară! Eu voi mai scrie și pe-aici în măsura în care căcații ăștia nu mă vor mai bloca, dar mi s-a luat de atâtea imbecilitate, prostie și ticăloșie. Așadar, vă recomand să vă faceți cont pe Minds. Mă găsiți ca Dan Diaconu. E similar rahatului ăstuia, doar că e interfața ceva mai urâtă. Însă momentan e necenzurat, nu vă cere telefon la înregistrare etc. Căutați alternative, nu mai stați ca niște șoareci blocați în cușcă! De asemenea, dacă vă interesează ceea ce scriu, căutați-mă și direct pe blog. Cât o mai rezista și ăla! P.S. Nu mă aștept ca postarea asta să reziste mult, dar mi s-a luat de proștii ăștia ca de mere acre!”

369 views · Feb 5th